identifica în adoua parte a textului care incepe cu enunțul:''platanos stia lucruri ne obișnuite si cateva saptamani l-am ascultat înghețați de uimire '' structuri descriptive,dialogate și explicative
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
structura desctiptiva:
Cati era o femeie fără ascunzișuri, puteai să ai încredere în cuvintele ei. Avea și-o mutri-cică simpatică, după standardele mele de atunci.
SAU:Vio s-a entuziasmat prima, era întotdeauna plină de optimism, dar era și cea mai stranie dintre noi, din cauză că avea irisul ochilor foarte mic. Când o priveai prima oară, îți făcea impresia că se holbează la tine, plus că era plină de teorii.
Structura dialogata:
— Cati, i-am cerut eu supraveghetoarei noastre, vreau să mă mut lângă Platanos!
Femeia a făcut ochii mari, apoi a chicotit puțintel.
— Lângă Platanos! Ce vezi tu pe lângă Platanos, mă rog? Uită-te bine!
În jurul lui, în afară de buruieni, nu se vedea nimeni.
Chioșcul, aleea, iar pe marginea ei, bine înfipți în marginea râului, stăteam noi.
— Tocmai de aceea, că nu e nimeni, mută-mă lângă el!
Pe fața lui Cati se putea citi o totală dezaprobare. De fapt, toată lumea părea dezamăgită de mine.
— Doar nu vrei să ne părăsești, mi-a reproșat Vio, pentru neica-nimeni ăsta, de la oraș?! Nici măcar nu-l cunoști!
— Nu e bine, a repetat Cati. Crede-mă: locul tău e aici!
— Dacă nu mă muți lângă el, am insistat eu, nu mai vreau să mănânc și nici să vorbesc!
Vio a țâțâit6 ușurel, iar Năsosu a scuipat într-o parte.
Îmi părea rău de ei, dar în același timp obser vasem că Platanos era flatat.
— Dacă vii aici, mi-a promis el, o să-ți țin de urât pe vreme de ploaie.
Nimic nu era mai greu, în condiția noastră, decât atunci când începeau ploile, toamna. Muream de frig, dar Cati ne consola că abia astfel o să avem parte de o transformare rapidă.
— Dacă-l muți pe el, atunci va trebui să mă muți și pe mine, a spus Năsosu.
SAU:— Aș vrea, i-am spus eu, să mă mut din locul acesta.
Cati mă privea nedumerită, cu fața ei de gogoașă.
— Unde să te muți? s-a mirat ea, locul ăsta e cel mai bun pentru tine. Cred că-ți dai seama că au fost luate toate măsurile ca să te simți bine.
Asta era culmea! Ea știa mai bine ca mine care-mi era locul! Mă cuprinsese indignarea2 și probabil că mă roșisem până-n urechi. Totuși n-am îndrăznit să insist.
Mai mult chiar, am schimbat vorba:
— Ai putea să-mi aduci o carte?
— Bineînțeles. Ce carte vrei?
— Singur pe lume.
— Să nu-mi spui că te simți singur! Uite – o ai aici pe Vio și pe ceilalți. Toți ați evoluat3 foarte bine. Ca să nu
Structura explicativa:
Ore în șir l-am ascultat cu emoție, însă nu puteam să-l mai văd atât de bine ca înainte. Eram prea aproape de el, mi se părea chiar mai înalt, deasupra lumii în care trăiam.
Și apoi a început transformarea. A mea și a lui. Din umerii lui Platanos creșteau crengi groase, iar mie îmi mergea tot mai prost. În cele din urmă mi-au apărut frunze pe tot corpul, iar privirea mi s-a încețoșat. Vo-cea, altădată catifelată, a lui Platanos, se făcuse o șoaptă. Ori poate că auzul meu nu mai era la fel ca-na-inte. Și pe urmă nu l-am mai auzit nici așa. El era acum falnic și sus, iar eu aproape că mă uscasem. Poate Cati avusese dreptate, la umbra pomilor falnici3 nu cresc decât buruieni.
Nu am scris toate posibilitatile, dar sper sa te ajute.