Limba română, întrebare adresată de anonim969, 9 ani în urmă

Identificati in istoria poporului roman manifestari de eroism prin care a fost aparata credinta crestina


anonim969: Va rogg

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de abelli
4
Despre Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 şi 1504, se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi a islamului. A fost un adevărat „atlet al credinţei creştine“, după cum îl caracteriza chiar Papa Sixt al VI-lea într-o scrisoare redactată chiar în perioada războaielor lui Ştefan cel Mare cu turcii.Manualele de istorie, cărţile şi studiile ştiinţifice, precum şi filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezintă în unanimitate această imagine eroică de apărător al creştinătăţii. Figura lui Ştefan cel Mare a devenit sinonimă cu epopeea poporului român, care s-a sacrificat pe altarul credinţei creştine în lupta împotriva necredincioşilor turci. Şi totuşi, a apărat Ştefan cel Mare creştinătatea?Primele contacte ale moldovenilor cu turcii, din punct de vedere politic şi militar, au fost mult mai târzii decât cele ale Ţării Româneşti, care, după 1393, s-a aflat adesea sub presiunea otomană. În 1412, cu ocazia Tratatului de la Lublin, încheiat de regele Poloniei, Vladislav Jagello, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a existat un act adiacent „secret“ care prevedea împărţirea Moldovei între cele două puteri în cazul în care Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, nu ar fi participat la o planificată cruciadă împotriva turcilor.Documentul a fost un compromis între cei doi regi pentru împărţirea Moldovei în zone de influenţă, deoarece suveranul polonez era suzeran al domnitorului român, în timp ce regele maghiar doar ridicase pretenţii. Înţelegerea de la Lublin dovedeşte că domnul Moldovei arăta în acea vreme cel puţin o atitudine paşnică, nebelicoasă, faţă de turci. Nici nu avea vreun motiv să aibă o altfel de atitudine, atâta timp cât turcii nu au ridicat încă nicio pretenţie asupra Moldovei.Abia prin 1421 a fost un atac de pradă al turcilor în sudul Moldovei. După moartea lui Mircea cel Bătrân, teritoriul dobrogean a fost ocupat de turci. Astfel, Imperiul Otoman avea graniţă comună cu Moldova pe Dunăre. Izvoarele nu menţionează alte asemenea expediţii de jaf ale turcilor în prima jumătate a secolului al XV-lea.După 1432, o dată cu moartea lui Alexandru cel Bun, Moldova a fost într-o anarhie continuă, determinată de succesiunea la tron a mai multor domnitori cu perioade scurte de domnie. Ba chiar, o vreme, Moldova a fost împărţită în două ţări, fiecare cu propriul domnitor, sfat domnesc, mitropolit şi domnitor ce jura distinct credinţă regelui polonez. În ciuda acestei anarhii de peste două decenii, turcii au cerut tribut doar în 1455, ceea ce dovedeşte că înainte, Moldova nu a fost printre obiectivele otomane.Sper ca ti-am fost de ajutor!
Alte întrebări interesante