II. Scrie un text narativ, de 100-150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută primăvara, în livadă. În redactarea textului tău, vei avea în vedere următoarele: · să ții cont de cerinţa dată; să respecţi succesiunea evenimentelor; să introduci o secvenţă descriptivă; să te exprimi corect, clar și adecvat; să respecţi normele de ortografie și de punctuație; să fii atent/ă la așezarea în pagină;
Răspunsuri la întrebare
A fost o zi superba de primavara in care trebuia sa plec alaturi de tatal meu in livada. Aceasta se afla în inima satului în care toată viața părea să fie în armonie cu împrejurimile sale. Satul era plin de ferme prospere, cu câmpuri de cereale, unde nori albi de înflorire pluteau deasupra pământului verde. De-a lungul drumurilor, dafinul, viburnul și arinul, ferigile mari și florile sălbatice au încântat privirea noastră în mare parte a timpului.
Apoi, nu dupa mult timp petrecut la livada, o bătaie ciudată s-a strecurat peste zonă și totul a început să se schimbe. O vrajă rea se instalase asupra comunității; boli misterioase au măturat turmele de găini, iar vitele și oile s-au îmbolnăvit și au murit. Peste tot era umbra morții. Fermierii au povestit despre multe boli în rândul familiilor lor. În sat, medicii erau din ce în ce mai nedumeriți de noile tipuri de boli care apăreau printre pacienții lor. Au avut loc mai multe morți subite și inexplicabile, nu numai în rândul adulților, ci și în rândul copiilor, care aveau să fie loviți în timp ce se jucau și aveau să moară în câteva ore. Și era o liniște ciudată. Păsările, de exemplu, unde plecaseră? Mulți oameni, derutați și deranjați, au vorbit despre ei. Posturile de hrănire din curțile din spate erau pustii. Cele câteva păsări care se zăreau oriunde erau moribunde; tremurau violent și nu puteau zbura. A fost un izvor fără voci. Găinile clocoteau, dar nu eclozionau pui. Fermierii s-au plâns că nu au putut să crească porci; puii erau mici, iar puii au supraviețuit doar câteva zile. Pomii înfloreau, dar nicio albină nu zbura printre flori, așa că nu era polenizare și nu aveau să fie rod.Pescarii nu i-au mai vizitat, căci toţi peştii muriseră. În jgheaburile de sub streașină și între șindrila acoperișurilor se vedeau câteva pete de pulbere granulară albă; cu câteva săptămâni mai devreme, această pulbere fusese aruncată, ca zăpada, pe acoperișuri și pe gazon, pe câmpuri și pe pâraie. Nicio vrăjitorie, nicio acțiune a inamicului nu a stins viața în această lume lovită. Oamenii o făcuseră singuri.