III
.
Propune
trei
modalităţi
de depăşire a barierelor
identificate în comunicarea
interculturală.
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Multe țări, chiar și acelea care permit cetățenia dublă sau multiplă, nu o recunosc prin lege: indivizii sunt tratați fie ca cetățeni ai acelei țări sau nu, iar cetățenia lor cu privire la alte state este considerată a fi fără relevanță. Aceasta poate să însemne, de exemplu, că oficialii consulatelor din străinătate s-ar putea să nu aibă acces la cetățenii lor dacă aceștia au și cetățenie locală (de exemplu, Iran, Mexic, multe state arabe, fostele țări componente ale U.R.S.S.). Unele țări pot acorda accesul oficialilor consulatelor din curtoazie, dar nu acceptă nicio obligație să facă acest lucru sub contracte consulare internaționale. Dreptul țărilor de a se comporta astfel este protejat de legea propriei stăpâniri naționale. În discurs popular, referințele la țări care recunosc cetățenia multiplă pot vorbi doar despre lipsa unui statut specific care interzice cetățenia multiplă (lăsând deoparte dificultățile de a impune un asemenea statut).