Question

îl ajutam pe profesorul de limba şi literatura română la biblioteca Seminarului Teologic din Cluj-Napoca și acest lucru 1985. Unul dintre elementele care m-au apropiat concret de el a fost acela că în perioada respectivă, ca seminarist, Nu-mi amintesc cu exactitate prima întâlnire cu părintele Nicolae Steinhardt, dar ea s-a i-a stârnit interes părintelui, fiindcă avea nevoie de sprijin la biblioteca mănăstirii. Aşa se face că, începând din vara lui 1986, am ajuns să-l ajut, după putințele mele de atunci, să reorganizeze câteva fonduri de carte ale bibliotecii Întâlnirea mea cu el s-a făcut treptat, nu extraordinar; mult mai târziu am conștientizat sentimentul că-l cunosc dintotdeauna. Totuși, „descoperirea" lui s-a produs pe parcursul întâlnirilor la activitățile din bibliotecă, iar lectura câtorva dintre cărțile lui am făcut-o abia după ce l-am cunoscut ca om. Cred că a fost mai bine că l-am cunoscut mai întâi ca om, față către față, în comportament, chiar din lucrurile mici şi abia apoi am realizat personalitatea lângă care mă aflam. Contextul întâlnirii a fost așadar firesc, neanunțat din timp, iar descoperirea personalității sale s-a Mănăstirii Rohia. desfășurat permanent, fără să am, acum, decât pretenția că l-am cunoscut, totuşi, destul de puțin. ,,Sistemul de lucru" al părintelui Nicolae în biblioteca mănăstirii era unul extrem de îngrijit. Avea o atenție față de carte și față de bibliotecă cum n-am întâlnit la nimeni, nici înainte şi nici după aceea. Fiind perfectionist în viață, se comporta la fel şi în bibliotecă. Acest fel de a fi izvora din ființa lui. Totul era extrem de bine rânduit. Muncise foarte mult la bibliotecă, o fișase aproape integral, o aranjase tematic și, practic, se identifica cu ea. În ultimii ani, era din ce în ce mai bolnav, lucra doar câteva ore pe zi, la bibliotecă şi numai vara. Foarte rar lucra iarna, eventual ducându-și câteva cărți în chilie. Era extrem de conştiincios în a-și încheia munca. [...] Atenţia față de carte se manifesta în moduri foarte diverse. A avut grijă să completeze întreaga colecție a revistei Magazin istoric, solicitând redacției completarea numerelor lipsă din biblioteca Rohiei. La fel a făcut cu numerele lipsă din revistele teologice, pe acestea îngrijindu-se să le și compacteze. Sau: era foarte nemulțumit de faptul că nu avea rafturi potrivite pentru revistele de cultură care aveau format înalt, astfel încât acestea, compactate, să poată sta pe verticală, după regulile biblioteconomiei. [...] L-am întrebat cum se citește o carte. Și mi-a spus: „Cu creionul în mână”. „Bine", i-am zis, „înseamnă că se subliniază și se notează pe carte?". A răspuns prompt: „Nu! Ci ideea pe care ai găsit-o sau citatul care-ți place le copiezi cu creionul pe o coală separată, care îți va rămâne și, eventual, devine fișă". Ștefan Iloaie, „Părintele Nicolae: omul credinţei trăite", în N. Steinhardt în evocări, ed. îngrijită de Florian



2. Menţionează momentul în care începe colaborarea autorului cu părintele Nicolae, utilizând informațiile din textul dat​

Answer 1

Colaborarea autorului cu parintele Nicolae incepe in vara anului 1986. Aceasta colaborare presupunea ajutorul autorului fata de parintele Nicolae in biblioteca seminarului.