Limba română, întrebare adresată de Cefaci123, 9 ani în urmă

Imaginati-vă un alt deznodamant al povestiri Sobieski si romanii daca nu ar fi intervenit Iablonovski sa-i salveze pe plaiesi de spanzuratoare.
Dau Coroana!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
2


Puținii plăieși, care mai rămăseseră teferi, se îndreptară demni spre locul

unde urma să fie spânzurați. Nici unul nu vorbea, dar toți priveau cerul, care

începuse să se tulbure. Și dintr-o dată se porni  ploaia, cu ropote

sfâșietoare, iar vântul  gonea stropii reci și repezi peste toată gloata armatei
 
poloneze. S-a creat  un început de dezordine, când fiecare oștean încerca
 
să se ferească din calea naturii dezlănțuite.

Plăieșii se așezară, mai la o parte, nefiind slăbiți din ochii de cei care-i

păzeau.

- E bine că plouă, zise plăieșul cel bătrân, așa o să mergem curați la

Domnul nostru Dumnezeu, curați și cu sufletul și cu trupul...

Atunci, unul dintre oștenii polonezi, auzind aceste vorbe, aruncă armele , se apropie de plăieși și zise:

- Frații mei, eu sunt moldovean ca și voi, dar soarta vieții m-a dus  departe

de meleagul nostru... Acum eu sunt alături de voi și voi muri cu voi, care
 
v-ați apărat eroic petecul de pământ dat vouă de Dumnezeul din ceruri.

Și zicând aceste cuvinte se lepădă de armura care-i acoperea pieptul și

rămase într-o  cămașă albă, pe care o sfâșie repede, simțind că-i este prea

îngustă pentru sufletul său, trezit  acum la limanul vieții  și al morții.

Plăieșii l-au privit cu înțelegere și duioșie și i-au făcut loc între ei,

rămânând tăcuți, privind ploaia care se îndepărta...

Marele Sobieski a fost înștiințat despre această întâmplare, a stat puțin în

cumpănă, apoi, în ultimile firișoare ale  soarelui ce căzuse dincolo amurg, 

zise încet, dar hotărât : 

- Lăsați-i în voia Domnului, că sunt și ei tot creștini ca și noi.

Inserarea se tupila molcom,  printre crengile câtorva sălcii bătrâne de la

poalele dealului.

  


Alte întrebări interesante