imaginați-va un dialog între un adolescent de vârsta voastră(14 ani) și copacul bătrâni din mijlocul orașului folosiți în replicile voastre câte două circumstanțiale de cauză.
Am nevoie cât de repede posibil dau coroana x
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
-Copacule, cred că ai văzut multe lucruri la viața ta! i-am spus copacului, curioasă.
-Este adevărat, puștoaico! Am trăit aici timp de 150 de ani! Am fost aici pe timp de pace, de război, am suferit și m-am bucurat alături de oamenii de pe aceste meleaguri. Acum sunt singur... mi-a răspuns, oftând.
-Dar, mereu ai fost singur, în vârful dealului?
-Nu! Cândva, aici era o pădure, plina de copaci cu coroane bogate și trunchiuri noduroase. Dar, acum mult timp...
-Ce s-a întâmplat cu această pădure?
-Oamenii, ei sunt de vină. Din cauza oamenilor a dispărut pădurea.
Părea trist. Mi-am pus mâna pe trunchiul lui, încercând să-l consolez.
-De ce ești atât de trist, copac drag?
-Din cauza singurătății sunt trist! mi-a răspuns, printre suspine adânci.
-Nu mai fi trist! Îți promit că, împreună cu colegii mei de la școala, voi planta copaci in aceasta zonă. Atunci, nu vei mai fi singur!
Întreaga lui fizionomie de arbore s-a luminat. Mi-a mulțumit din suflet, sufletul lui de lemn. Eu am plecat spre școală, pentru a-mi anunța colegii despre acest plan.
Pot primi coroană? M-am chinuit destul de mult să realizez acest dialog! :3