Imagineaza o continuare potrivita fragmentului de mai jos:
A fost odată ca niciodată etc.
A fost odată un împărat, și avea un fecior; acesta, șezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră și aruncând-o către fântână, nemerește drept în tivgă, și aceasta se sparge; baba, care simțise de unde venise piatra își auncă ochii la fereastra împăratului și vede pe fiul de împărat făcând haz; atunci baba zise:
– Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, dragul mamii; și se întoarse acasă tristă și fără tivgă și fără apă.
Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu, și după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorința în el de a le vedea și de a le avea; deci se duse la tată-său și-i zise:
– Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier, căci am să fac o călătorie mare.
Și toată silința ce puse împăratul a opri pe fiul său de la aceasta, fu în zadar.
Daca văzu și văzu că nu-l poate opri, porunci și numaidecât i se și făcu hainele; după ce le luă, fiul împăratului încălecă și plecă.
Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunsese prin pustietăți nelocuite de oameni, și tot rătăcind în sus și în jos, două rânduri de haine se rupseră și le lepădase. Neștiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, și daca nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă.
Abia mai făcu câțiva pași și iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata și îndată și ajunse. Când, o mătușă sihastră, cum îl văzu, îi și zise:
– Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare?
– Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu știi d-ta încotro se pot afla?
– Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea să știe, care șade puțin mai departe de aici; de ai curaj să mai mergi, poți să o întrebi pe dânsa.
N-așteptă să-i zică de două ori, și o tuli într-acolo repede și merse, și merse, cale lungă neumblată, până ce dete de o altă colibă, de unde asemenea ieși o mătușă sihastră, și mai bătrână, și mai scofălcită, care și ea îi zise:
– Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasări cu aripioare?
– Mamă, zise fiul împăratului, caut cele trei rodii aurite, și dorința de a le avea m-a adus p-aici, nu știi d-ta încotro se află?
Va roog frumoos dau 90 de puncte coroana nu am va roog si fiti seriosi
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Incerc sa iasa bine .
-Dragul meu baiat, nu stiu unde le poti gasii ,dar cine te-a trimis?
-Sora d-ta a zis ca vei stii.
-Nu stiu cum sa te ajut , dar intoarcete din drum nu vei ajunge departe rodiile aiurite este foarte greu
Baiatul nu se lasa si isi continua drumul ajunse el intr-o alta tara unde nu era nimeni totul era pustiu , dar nu se lasa si isi continua calatoria. Lui ii era rusine sa se intoarca acasa , dar nu abandona pana o furtuna se naspustii asupra lui si de atunci nimeni nu a mai auzit nimic de el .Ce la mai plans piata mama pe fiul ei.
Bătrâna îl invită pe fecior la masă, îl ospătă cu un codru de
mămăligă rece și o cană de lapte fierbințel, apoi îl duse într-o odaie
mică, ce mirosea a flori de tei, unde numai bine că și adormi, întins
pe un pat moale de mătăsuri aurii .
A doua zi, de cum se iviră zorii, o moleșeală caldă plutea în acea odaie
scundă, iar după ceva vreme feciorul auzi un glas duios, care cânta
alături de mulțimea păsărilor pădurii. Afară, sub o streașină de iasomie
și levănțică, o femeie tânără picta un râu, cu maluri înflorite, iar apa râului
murmura acel cântec duios.
- Bună dimineața, voinicule, zise tânăra, zâmbind fermecător, bunica
mea mi-a dat de veste c-ai venit !