Imaginează-ți că ești un funcționar care investighează crimele regimului Antonescu împotriva evreilor și rromilor. Din această postură, întocmește un raport în care să arăți abuzurile comise și cine au fost responsabilii.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
"Într-un fel îi datorez viata aceluiasi maresal Ion Antonescu si ca mine îi datoreaza lui Antonescu viata aproape toti evreii din vechiul regat"
(Tesu Solomonovici)
Teșu Solomovici este un jurnalist și scriitor român de origine evreiască.
Tesu Solomonovici - „Mareşalul Ion Antonescu - o biografie"
- În carte îl citaţi pe Emil Cioran, care spune despre Antonescu că, deşi a fost nebun, a salvat viaţa a cel puţin 600.000 de evrei români şi că ar trebui să existe un monument în Israel care să-i pomenească numele. Sunteţi de acord cu aceste afirmaţii?
Şi în acest punct am avut un conflict îngrozitor cu Jean Ancel, istoricul. Eu am publicat în ziarul „Ziua" o pagină întreagă cu aceste lucruri scrise de Emil Cioran. Şi am arătat că în Israel nu există nicio statuie a lui Antonescu. Nici nu e posibil acest lucru. Cioran era convins că dacă nu există, e o lipsă de recunoştinţă a evreilor faţă de omul care le-a salvat viaţa. Şi cu Cioran a avut loc o schimbare la faţă. El, din ardentul publicist pro-legionar, la maturitate a devenit mult înţelegător cu soarta poporului evreu.
- Aţi avut de suferit după apariţia cărţii?
Câteva fragmente din carte au fost publicate de-a lungul anilor. N-a existat un articol despre Antonescu şi Holocaust care să nu fie atacat violent mai ales de către istorici conaţionali. Discutând despre Antonescu, eu am emis sintagma „Holocaustului asimetric" din România. Am fost surprins să văd ce soartă a avut evreimea română din acei ani. Într-un fel au trăit evreii din vechiul regat (Transilvania de sud, Muntenia, Moldova, Dobrogea) şi evreii din Transnistria şi Transilvania de nord, ocupată de fasciştii unguri. Evreimea din Transilvania de nord a murit aproape în întregime în cuptoarele de la Auschwitz, evreimea din Transnistria a murit de foamete, gloanţe şi boli, iar cea din vechiul regat a rămas aproape în întregime în viaţă. Şi a avut posibilitatea să înveţe la şcoli evreieşti, a avut spitale şi chiar un teatru. Caz unic în istoria Europei ocupată de nazişti. Este un fenomen care se leagă de viaţa lui Antonescu şi eu am subliniat acest lucru. Cred că viziunea mea va stârni din nou controverse. Mă aştept din nou să fiu acuzat de negaţionism şi că vreau să-i ridic un monument lui Antonescu. Au fost presiuni ca această carte să nu apară. De aceea, vreme de opt luni de când e gata, n-am dat-o la tipar. Dar mi-am zis că o s-o public, orice s-ar întâmpla.
Explicație:
În anul 1942, Guvernul Antonescu a decis deportarea a aproximativ 25.000 de romi în Transnistria. Mulţi dintre ei au murit acolo în perioada 1942-1944. Anterior deportării, acelaşi mareşal Ion Antonescu a ordonat efectuarea unui recensământ în rândul romilor, efectuat de Jandarmerie şi Poliţie în întreaga ţară, la 25 mai 1942 după ce, iniţial, operaţiunea fusese planificată pentru 31 mai. Recensământul a urmărit stabilirea persoanelor care intrau în categoria romilor “problemă”. Au fost înregistraţi, împreună cu familiile lor: romii nomazi şi, dintre romii stabili (sedentari), aceia care suferiseră condamnări, recidiviştii şi cei fără mijloace de existenţă sau fără ocupaţie precisă din care să poată trăi.
Ţiganii periculoşi, primii evacuaţi
"Potrivit ordinilor primite ulterior de la Direcţiunea Generală a Poliţiei cât şi Inspectoratul Regional de Poliţie Galaţi a fost trecut în tabelul pentru evacuare, operaţiune care urma a se efectua în ziua de 11 septembrie. Alt ţigan, Pantelimon Gheorghe, un infractor de drept comun, era socotit şi acesta periculos ordinii publice şi urma a fi evacuat pe 11 septembrie 1942. S-a transmis chiar o telegramă pe 20 septembrie 1942 în care s-a solicitat Prefecturii Putna să înainteze către Ministerul Afacerilor Interne, de urgenţă, numărul ţiganilor din oraşe şi judeţ", potrivit istoricului Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea. Tot din documentele Arhivelor Naţionale-Vrancea rezultă că a existat şi un caz, cel puţin curios, când un anume Ţurcan Vasile, ţigan şi acesta, a cerut Prefecturii Putna ca "în cel mai scurt timp, împreună cu familia să fie trimis în Transnistria unde, din informaţii sigure, ştia că va fi împroprietărit cu un lot de pământ pe care să-l lucreze pentru a-şi câştiga existenţa lui şi a întregii sale familii".