Question

Imagineaza-ti ca ai urcat in Copacul Departarilor .Povesteste in cateva randuri la aventura ce ai vazut ce ai simtit despre locul unde ai ajuns

Answer 1

Salut!

Imaginează-ți că ai urcat în Copacul Depărtărilor. Povestește în câteva rânduri o aventură, ce ai văzut și ce ai simțit despre locul unde ai ajuns.

______

Copacul Depărtărilor

Închisesem ochii în acea seară, fascinat de povestea pe care bunica tocmai o încheiase, zâmbindu-mi cu acea dragoste pe care doar cei apropiați și dragi ți-o pot oferi. Și totuși, cu pleoapele adunate în îmbrățișarea somnului, zările copilului din mine se deschiseră spre infinitul cerului.

Sub perdelele azurii, senine, o colină își cobora blând poteca șerpuită printre pajiști cu clopoței veseli, aluni, fagi imenși, stejari, până spre picioarele mele. Pășeam pe drumeag tăcut, pentru a pătrunde sensurile fiecărei șoapte a păpădiilor, fiecărui glas al vrăbiuțelor, fiecărui foșnet al buburuzelor. M-am oprit mirat în dreptul unui stejar ce-și înălța uriașele brațe spre cer, să citesc tăblița de pe el: „Copacul Depărtărilor”. Mai mult mă intriga butonul roșu de lângă plăcuță, similar cu cel al ascensoarelor din blocul în care locuiesc.

Am apăsat ... o ușă metalică scârțâi, sărind în lături. Ajuns la primul nivel, poalele unui deal nou mi se așternu sub picioare. Am pășit pe iarba cafenie cu teamă, sunete cumplite se auzeau din toate direcțiile, plânsete, zbierăte, agitație metalică, forfotă ... o mamă își mustra copiii:

- Tu nu ai cusut corect etamina! Tu ai ciobit paharul! Tu de ce nu lucrezi mai repede? Iar tu, tu mi-ai vărsat apa pentru flori și ai risipit-o! Copii neatenți și nerecunoscători! Tot ce fac, fac pentru voi! Așa îmi mulțumiți?!

Am părăsit în grabă, cu inima strânsă, atmosfera sumbră. Apăsând butonul ascensorului, am ajuns la nivelul de sus al Copacului Depărtărilor, pe o altă creangă a stejarului falnic. Raze curate desprinse din soare alintau creștetele unei mame cu margarete de argint în plete, înconjurată de copii veseli. Din etamina lor se strecurau spre câmp verde crud fluturași delicați, pictați cu praf de smarald, acvamarin, topaz, ametist. Când m-au zărit, m-au îmbrățișat în brațele lor calde, catifelate. Le-am povestit despre tărâmul întunecos și trist de jos.

- Răul trebuie tăiat din rădăcină, spuse mama zână cu voce limpede și calmă, arătându-mi un fierăstrău încrustat cu diamante. Noi suntem prea buni și nepătați, te așteptam, vizitatorule ...

Creanga uscată, înnegrită de ură, fu doborâtă la pământ. Copiii Copacului Depărtării se luminară la chip mai mult și am pornit Hora Prieteniei printre flori cu parfum delicat, în ritmul cântului privighetorii, de mână cu mama zână. Alte cuvinte nici nu erau de folos, ne înțelegeam perfect și din priviri... Întorcându-mă spre casă, am sesizat că pe plăcuța arborelui scria acum „Copacul Apropierilor” și inima mi s-a înduioșat.

______

Structura compunerii narative

1. Introducerea:

- este prima parte a compunerii, în care sunt prezentate reperele de spațiu și de timp, precum și personajele participante la întâmplare

2. Cuprinsul:

- prezentarea întâmplării propriu-zise în ordinea logică a desfășurării evenimentelor

- a nu se insista mult pe descrierea cadrului acțiunii

- a se respecta momentele acțiunii (intriga, desfășurarea acțiunii, momentul culminant, deznodământul)

- păstrează persoana la care se face povestirea (persoana I sau persoana a III-a)

3. Încheierea:

- finalul compunerii reprezintă rezolvarea conflictului, decizia luată sau impresia generală pe care ne-a lăsat-o întâmplarea.