Question

Imagineaza-ti ca ai viasat o aventura !!
Text de o pagina de caiet studentesc !

Answer 1

Era frumos afara.O adiere caldă de vară bătea uşor.Eu şi cu câțiva colegi ne plimbam pe malul mării.
Soarele apunea incet şi în mare parcă se deschidea o poartă spre o altă lume.În timp ce mergeam prin apă că să ne răcorim, ceva sub apă a început să sclipească.Era cu adevarăt o poartă.Dar slre ce era?
-Hai să mergem, ce se poate întâmpla rău? Zise Andrei entuziasmat.
-Nu mergem acolo, se poate întâmpla orice, putem rămâne acolo, cine ştie.Mă panichez şi dau să ies din apă.
-Da haide să mergem!!Au strigat toți ca să mă facă să accept.
-Bine, bine mergem, dar nu stăm mult! I-am avertizat eu.
Odată ajunşi în cealaltă lume nu am observat nimic neobişnuit, părea un orăşel inconjurat de pustietate.
-Halal aventură ce să m...
Şi în acel moment acea poartă pe care am întrat sa-a închis cu o bufnitură.
-Ştiam eu că nu trebuie să venim aici, acum am rămas blocați.Încep eu să strig cu lacrimi în ochi de la frică.
-Ştiu eu cum să ajungeți acasă!Zise un băiețel care se ascundea după un copac.
-Cum putem pleca? Întreb toți deodată.
-Păi ca poarta să se deschidă trebuie să omorați dragonul din centrul oraşului.

Şi de aici continuă tu că nu e aşa greu
pui mai mult dialog ca să îți iasă pagina şi zici că au omorât dragonul şi că au fost făcuți regii acelui oraş şi că puteau merge acolocând doreau.

Answer 2

Eu am visat o furnică. Ea alerga pe foaia caietului meu de mate,
 
parcă ar fi dansat. Dar, foarte repede mi-am dat seama că dispăreau

literele,  dispăreau figurile, ecuațiile, dispăreau toate formulele scrise de

mine. În câteva minute, tema mea  dispăruse complet. Tocmai atunci mă

sună prietenul și colegul meu Bogdan, care nerăbdător îmi striga : 

"Hai că e târziu..."

Mi-am luat ghiozdanul și am pornit rapid către școală, cu Bogdan, care tot

mă certa pentru că eram în întârziere. Am ajuns la câteva minute după ce

intrase domnul de mate și ne-am scuzat, inventând ipoteza

traficului aglomerat și căderea rețelei electrice.
 
"Desigur... !"  a zis domnul de mate și ne-a cerut la amândoi caietele de

teme. Colegii ceilalți rezolvau de zor prima problemă de pe tablă.

După un timp, ce părea lung, foarte lung..., domnul profesor mi-a cerut

carnetul de note și l-am văzut cu ochii mei cum scrie nota 10 !

Eram buimac ! Nu puteam să cred ce se întâmplă ! 

Am auzit, ca prin vis : "Ai făcut o temă grozavă, felicitări !" Apoi am văzut

o mână intinsă, iar eu, automat, am și întins mâna mea, care s-a bucurat de

o strângere viguroasă din partea domnului profesor. Dar, uimirea mea s-a

înălțat cât munții Himalaya, cât zborul navetei spațiale Dorudia, atunci când

am zărit pe gulerul alb al cămășii domnului de mate o furnicuță, care alerga
 
iute, parcă ar fi dansat...