imaginează-ți ca găsești pe strada un obiect pierdut de cineva. redactează o narațiunie de 10-15 rânduri.
URGENT VA ROG‼️‼️ dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Clipă de toamnă
Era o zi de toamnă, pe sus norii lunecau în valuri subțiri.
Mă așteptam să înceapă ploaia. Câteva vrăbiuțe zburau grăbite,
adăpostindu-se pe ramurile copacilor bătrâni, ce încă mai purtau,
cu sfială, câteva frunze. Mergeam greoi, după o zi de școală…
apăsătoare, o zi care părea că nu se mai sfârșește. Aproape de casă,
m-am oprit sub un castan și am cules de jos câteva castane lucioase.
Erau prețiose daruri ale toamnei !
Am plecat târșîindu-mi încet picioarele printre frunzele galben - portocalii,
pe alocuri roșietice. Priveam multele castane, căzute printre frunze, și le ocoleam cu fereală.
Deodată am zărit ceva strălucind, m-am aplecat și am ridicat,cu uimire,
un inel. Era un inel argintiu, cu sclipiri diafane, pierdute alene
în lumina săracă , strecurată de nori.
Am așezat repede cele trei castane din mâna stângă în buzunarul
lateral al ghiozdanului, apoi, cu ușoară tresărire, mi-am purtat degetul
inelar până aproape de inelul argintiu.
O mișcare simplă l-a fixat pe deget, și parcă era de-acolo, așa de
bine se potrivea...!
Mergeam și mai încet, privindu-l, gândindu-mă că sigur mi- fost trimis
de un înger.
O voce mă trezi la realitate: "Capul sus, fato ! "
Era coana Frusina, florăreasa, prietena de cafea a bunicii din partea mamei.
Așeză florile pe tarabă, după reguli stricte, de ea știute. Apoi, adăugă:
"Să mergi mereu cu fruntea sus, draga mea, pentru că tinerețea este și va fi, pentru vecie, o promisiune de fericire ! "
I-am zâmbit, aș fi vrut să-i arăt inelul, dar am renunțat, pentru că era secretul meu, era darul pământului acoperit de frunze uscate, era o minune...
Și nu l-aș fi găsit niciodată, dac-aș fi mers întotdeauna cu fruntea sus.
Răspuns:
Într-o zi frumoasă de duminică mă plimbam prin parc, până când în fața piciorului meu am zărit o pălărie colorată. Mi-am dat seama apoi că cineva a pierdut acest obiect. Am luat pălăria și am întrebat orice persoană care trecea pe lângă mine dacă nu cumva a pierdut-o, însă, din păcate, nu era a nimănui. M-am întors acasă și am întrebat fiecare membru din familia mea dacă cunoaște o persoană care are această pălărie. Din fericire, mama mi-a spus că prietena ei cea mai bună, Ina, și-a pierdut-o în timp ce alerga după cățelul ei care a văzut o pisică. Am mers la ea acasă și i-am înapoiat pălăria. Fericită, mi-a mulțumit enorm de mult.
Orice obiect găsit trebuie înapoiat,nu furat.
Sper că te-am ajutat!