Imaginează ți continuarea poveștii "Domnul Goe" De minim 200 de cuvinte(20 de rânduri) Va rog frumoss
Răspunsuri la întrebare
Ajunşi la Bucureşti, mam’mare, tanti Miţa, mamiţica şi Goe pornesc nerăbdători către locul în care urma să se desfăşoare activitatea de 10 mai. Urcaţi într-o trăsură, privesc miraţi la tot ceea ce le trece prin faţa ochilor.
Puişorul observă din trăsură, pe o străduţă lăturalnică, un copil ce ţopăia vesel, ţinând în mână un balon uriaş.
-Mam’mare, uite un balon! se ridică Goe în picioare şi începe să ţipe. Vreau balonul! Vreau balonul!!!!!!!!!!!!
-Nu e voie, puişor! Şezi colea jos că o să te loveşti din nou la nas. Când ajungem îţi ia mam’mare un car de baloane.
-Eu vreau acummmmm!urlă mititelul în continuare.
-Uite ce îţi dă mamiţica!!! Ciucalată!!
Goe uită repede de balon când vede în faţa ochilor bucata mare de ciocolată pe care i-o oferă mamiţa. După ce se unge până la urechi de ciucalată, băiatul îşi aminteşte de balonul pe care şi-l dorise mai înainte. Urletele încep din nou să răsune pe străzile aglomerate ale Bucureştiului.
-Puişor, îţi promite tanti Miţa cel mai mare şi mai frumos balon pe care o să îl găsim în oraş. Şezi binişor să nu se-ntâmple vreo tragedie. Vrei să ne superi? Ştii că ne doare la inimă…
-Of, dar proaste mai sunteţi toate! Nu înţelegeţi că eu îl vreau acummmmm?
Birjarul, auzind toată discuţia şi crezând că poate fi de ajutor, intervine numaidecât în discuţie:
-Nu e voie să vorbeşti aşa, mititelule! E ruşine pentru un băiat aşa chipeş ca tine.
-Dar tu de ce te bagi în seamă,puricosule? Ţi-a cerut cineva părerea? interveni Goe fără să se gândească prea mult.
-Goe,mamă, nu e frumos să vorbeşti aşa cu nenea! El nu ştie că mătăluţă glumeşti…replică mamiţa.
-Nu glumesc deloc! Mai întâi urâtul ăla din tren şi acum puricosul ăsta! Se crede mai frumos? Ori mai deştept? Nu vede că are un nas cât ziua de mâine şi nişte urechi de măgar?
Damele pufnesc toatele într-un râs isteric.
-Ce să-i faci? Are dreptate băiatul…Nu-l putem condamna că spune adevărul,zice tanti Miţa.
-Mânca-l-ar mam’mare de băiat deştept! Ce spiritism de observaţie are! Aide încoace şi mă pupă. Am ceva bun pentru tine.
Goe sare în două secunde în braţe la mam’mare. Scoate din geanta ei două caramele,le mestecă bine şi face vânt ambalajelor pe străzile îngrămădite şi pline de vizitatori. După ce termină caramelele, mai caută în poşeta bătrânei şi scoate câteva gume de mestecat pe care le bagă imediat în gură.
-Puişorule, mănâncă mai puţintel! Să nu cumva să îţi fie rău! zice mamiţa.
-Ce faci, soro? Lasă copilul să mănânce, intervine tanti Miţa.
La un salt al căruţei, provocat de o piatră mare peste care a fost nevoit birjarul să treacă, Goe îşi pierde echilibrul şi cade la picioarele damelor, rămânând acolo nemişcat.
-Vai de mine! Vai de mine! Ce ne facem? S-a prăpădit băiatul! Nu mai suflă băiatul, ţipă cele trei cucoane.
Vizitul opreşte speriat. Îl descheie pe Goe la cămaşă, îl stropeşte cu apă şi îi aplică şi două palme(nu ştim dacă pentru a-l ajuta sau pentru a se răzbuna pe atitudinea băiatului). Băiatul îşi revine ca prin minune şi cele trei dame îl strâng la braţe şi îl sărută cu foc. Din apropiere se aude o fanfară. Cei patru au ajuns la destinaţie. Pasagerii coboară, iar birjarul pleacă mai departe în treaba lui. Ajuns acasă, dă să se ridice, însă ceva îl reţine. Observă atunci că Goe, după ce şi-a revenit din leşin,i-a pus guma de mestecat pe scaunul trăsurii.
Sper ca te-am ajutat! Succes!