Question

Imagineaza-ti... Imagineaza-ti macar pentru o zi, ca esti un scriitor celebru. Imagineaza-ti ca ai scris candva, nici macar nu-ti mai amintesti cand, un text frumos, interesant, un text care merita sa fie cunoscut. Din pacate, gasesti din el doar un fragment... Fragmentul este acesta: "Chiar atunci aud pasi pe culoar, o cheie se rasuceste in broasca yalei si intra in ea [...] Ma uit mai bine ca sa v-o pot descrie. Pare sa aiba vreo 35 de ani. Nu are fata frumoasa, ci mai curand ciudata. Acum e rumena din cauza frigului de afara, dar alta data e palida ca moartea. Iar uneori e roza in obraji ca fetele de ipsos din vitrine, caci foloseste un fond de ten neobisnuit, roz-bombon, care contracteaza cu trasaturile mai curand severe ale fetei". - Continuati fragmentul integrandu-l intr-o compunere. (sa nu fie nici scurta, nici lunga, adica medie)

Answer 1

Chiar atunci aud pasi pe culoar, o cheie se rasuceste in broasca yalei si intra in ea [...] Ma uit mai bine ca sa v-o pot descrie. Pare sa aiba vreo 35 de ani. Nu are fata frumoasa, ci mai curand ciudata. Acum e rumena din cauza frigului de afara, dar alta data e palida ca moartea. Iar uneori e roza in obraji ca fetele de ipsos din vitrine, caci foloseste un fond de ten neobisnuit, roz-bombon, care contracteaza cu trasaturile mai curand severe ale fetei.

continuarea:

Ea este verișoara mea din Turcia. S-a întors pentru o vreme în țară, insa eu nu prea o agreez , de fapt uneori e chiar amuzantă însă de mica ea a plecat in Turcia si am vazut-o doar cand a mai venit acasă. Da , m-am suparat pe ea foarte tare pentru ca a plecat deoarece noi doi eram nedespărțiți in vacantele de vară si de iarnă, cand eram amandoi la bunici in sat.
Plecând , a lăsat un gol amar in sufletul meu si de aceea eu mai mereu cand se întoarce sunt supărat pe ea. Pana sa ma faca din nou sa râd, trec chiar si zile întregi.
O vad tremurând, imi spune cu voce stinsă :
-Buna , Alex. Ma bucur sa te revăd.
-Bună. Ii spun eu inapoi.
Imi spune apoi, de fiecare data ca abia asteaptă sa ma revadă.
In bucătărie sunt toate rudele noastre , i-am zis sa vină acolo sa îi revăd si pe părinții ei.
Am stat mult la povesti si mereu am evitat privirea ei intrebatoare.
Stiu, tin foarte mult la ea de aceea supărarea mea e atât de mare. I-am spus mereu sa vina inapoi in țară sa isi faca un rost, o viață, dar mereu imi zice ca locul ei este in Turcia , deoarece si-a facut acolo mulți prieteni.
Da , tatăl ei este turc, poate de aceea ii place mai mult acolo. Tocmai acest răspuns ma doare si mai tare. Ea nu isi mai aminteste rasetele si voiosia noastra din copilărie?
Dupa ce au trecut doua zile, ea iar m-a vizitat . De data aceasta eu numarasem orele , minutele pana sa vină. Parca trecuse un an ...
Mi-a spus sa mergem la casa bunicii deoarece doar pe ea o mai aveam. Avea o surpriza pentru mine.
In grădina, era facut un om de zăpadă fara nas , fara un ochi si fara pălărie. Acestea mereu erau sarcinile mele cand făceam împreună oamenii de zăpadă.
Sa stiti ca m-am bucurat nespus in sinea mea. In felul acesta ea imi arătase ca sunt important pentru ea.
Am iesit din carapace si pentru doua săptămâni am fost iarăsi noi doi împreună ca pe vremuri. De aceasta data , atunci când a plecat a spus ca trebuie sa ii promit ca nu voi mai fi supărat pe ea niciodată deoarece si pe ea o doare la fel ca si pe mine faptul ca am fost despărțiți atât de subit in copilărie.
- Promit, roscato! i-am spus eu .
Si m-a invitat sa merg in vara la ea doua săptămâni sa imi arate viața ei de acolo si sa ii cunosc prietenii.
Acum fie vorba intre noi , abia astept! ☺