Question

Imaginează ți o întâmplare pe care o povestește castanul florilor.Alege un titlu sugestiv.

Answer 1

Primăvara e trecătoare

Într-o dimineață însorită florile albe delicate ale Castanului și-au deschis complet potirul lăsând să se vadă pistilul roz delicat. Trezite de boabele reci de rouă, începură cu toate să vorbească.
Bătrânul Castan numai de șușotelile lor nu avea chef, dar se hotărăște că sunt prea tinere și nu știu încă mai nimic despre viață. Începu să-și miște ușor crengile pentru a se dezmorți iar frunzele sale palmate gâdilau ușor florile.
Acestea deranjate au început a striga către frunze:
- Hei, neghioabelor, mai ușor! Ne puteți strica aranjamentul cu foșnetul ăsta al vostru!
Frunzele se opriră dintr-o dată, iar Castanul supărat consideră că este momentul să intervină - trebuie ca cineva să le pună la punct pe fandositele astea.
- Dragilor, spuse el cu voce baritonală (groasă), știu că sunteți prea tinere și mândre, dar de multe ori, dacă tinerețea și frumusețea nu merg mână în mână cu înțelepciunea și modestia, pot crea mari probleme.
Florile speriate tăcură pe dată neștiind cine le vorbește.
Castanul continuă:
- Voi existați tocmai pentru că Frunzele știu să se sacrifice la un moment dat.
- Cum așa? întrebară toate în cor, nedumerite.
- Nerăbdătoare mai sunteți! Așteptați și ascultați! spuse el hotărât, apoi continuă
- Primăvara, când totul prinde viață, veniți și voi pe lume, pentru ca Vara să vă scuturați petalele, iar Toamna să dați naștere castanelor...mingiuțele acelea maronii, lucioase, ascunse sub o pojghiță de țepi și pe care oamenii se bucură să le adune.
Frunzele, dragile mele, și ele îmbătrânesc și după ce bucură cu umbra lor în arșița Verii, vine momentul în care se sacrifică, lăsând covorul lor întreaga Toamnă. Dacă ele nu s-ar sacrifica, atunci Iarna, când totu-i alb și înghețat cu siguranță prin ele aș îngheța și eu până la ultima crenguță. Dacă eu aș fi înghețat cu zeci de ani în urmă, iar frunzele nu s-ar sacrifica an de an, voi nu v-ați putea duce la îndeplinire menirea.
Florile priveau uimite spre Cer, bucurându-se cu adevărat pentru prima dată în scurta lor viață, aflând povestea dragului lor Castan. De atunci priviră cu alți ochi frunzele care, mai târziu peste Vară, le va apăra de cumplita arșiță.