Imaginează-ți un alt final al textului ( Steliana Țurlea, Călătoria fantastica în vreme de eclipsă) scrie ce crezi că s-a întâmplat, într-un text narativ de 130 - 150 de cuvinte. Vă rog mult. Dau coronița. Mă abonez și la voi.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Copiii s au lăsat purtați pe aripile vântului ,de sus locul se înfățișa de o frumusețe naturală de nedescris . De sus toate se vedeau atât de mici ca aveai impresia ca au nimerit in tara piticilor .Deodată peisajul frumos dispărea ușor ușor, se puteau zări de către copii niste structuri ciudate , pomii parca erau făcuți din piatra, totul in jur părea rece si fara suflet .Ii cam pierise curajul lui Robert , acum in gand isi dorea ca părinții să le fie alături. Pe cer nu se zarea decât un soim care se îndrepta către ei .- Veniți cu mine , nu va fie teama eu sunt Cel care aude glasul părinților voștri,sunt tare supărați, mama lui Robert a leșinat si plânge întruna de cand a observat ca copilul ei drag a dispărut de acasă. Atunci Robert si a dat seama ca in dorinta de a face o călătorie cu balonul nu a luat în calcul pericolul si ca isi va răni cele mai dragi fiinte .Si a pus capul în piept și a lăsat lacrimile libere sa i scalde obrajii. Au ajuns acasă, au urmat multe imbratisari si promisiuni cum ca in viitor vor fi mai atenti si nu vor mai supăra pe nimeni .Soimul si a luat rămas bun de la ei si le a spus că greseala îndreptare asteapta , au inteles aluzia soimului si au promis că nu vor mai face ceva in care sa isi supere parintii, nu se vor mai aventura spre necunoscut ...