Imaginează-ți un alt final al textului ( Steliana Țurlea, Călătoria fantastica în vreme de eclipsă) scrie ce crezi că s-a întâmplat, într-un text narativ de 130 - 150 de cuvinte.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Eu am facu 2 texte anul trecut , am sa le scriu din nou si aici ,si sper sa va ajute .
Primul text
Copiii se bucurau de privelistea frumoasa ,pe care o vedeau de sus .Deodata cerul se intuneca , nori grei si cenusii se formau deasupra lor .Apoi, se starni o furtuna puternica , balonul nu mai putea fi controlat , ploaia se amesteca cu vantul puternic, in jur nu mai puteau vedea nimic , totul era acoperit de ceata .Copiii erau tare speriati , cerul era luminat puternic de fulgere si tunete .Toata noaptea , copiii nu s au putut odihni , dimineata erau epuizati .Alexandra incepuse sa planga ,ii era ciuda pe ea ptr ca a plecat in aceasta calatorie .De ce s a lasat convinsa ,atat de usor ? Cum de nu a realizat pe moment si sa ia in calcul ca ,pot aparea si situatii ,mai putin favorabile sau placute ? Cerul dintr o data se lumina , un nor prinse forma unui chip frumos ,de printesa si incepu sa vorbeasca :_Copii cred ca , aceasta a fost o lectie buna ptr voi ! _Aseara puteam sa intervin usor , dar daca nu ati fi trait voi aceasta experienta ,nu ati fi invatat ca pericolul pandeste, l a orice pas .Apoi ii purta pe aripile ei si ii lasa in fata casei .Au multumit ptr ajutor ,si au luat ramas bun de la cea care i a adus in siguranta , s au grabit sa isi imbratiseze parintii si sa le ceara iertare .A fost o experienta din care fiecare a invatat ceva , pe viitor vor fi mult mai atenti in tot ce vor face .Alexandra si a pus in gand ca , inainte de a incepe ceva, sa se gandeasca bine si cum se va termina ?Care va fi finalul ,unul fericit sau unul trist ? Si numai atunci sa incepi ,sa faci ceva ...
Text 2
Copiii s au lasat purtati pe aripile vantului , de sus locul se infatisa si era de o frumusete naturala , de nedescris. Toate se vedeau atat de mici ca , aveai impresia ca, au nimerit in tara piticilor .Deodata peisajul frumos disparu, usor usor , se puteau zari de catre copii ,niste structuri ciudate ,pomii pareau facuti din piatra ,totul in jur parea rece si fara suflet .Ii cam pierise curajul lui Robert ,acum isi dorea ca , parintii sa le fie alaturi .Pe cer ,nu se zarea decat un soim care se indrepta catre ei ._Veniti cu mine , nu va fie teama , eu sunt, Cel care aude glasul parintilor vostrii , sunt tare suparati , mama lui Robert , a lesinat si plange intruna de cand a observat ca , copilul ei drag a disparut , de acasa .Atunci, Robert si a dat seama ca , in dorinta de a face o calatorie cu balonul , nu a luat in calcul pericolul si ca ,isi va rani ,cele mai dragi fiinte .Si a pus capul in piept si a lasat , lacrimile libere sa ii scalde obrajii .Au ajuns acasa , au urmat multe imbratisari si promisiuni cum ca , in viitor, vor fi mai atenti si nu vor mai supara pe nimeni .Soimul si a luat ramas bun de la ei si le a spus ca , greseala indreptare asteapta , au inteles aluzia soimului si au promis ca , nu vor mai face ceva in care sa isi supere parintii , nu se vor mai aventura spre necunoscut ...