Imi explică cineva valorile morfologice a verbelor auxiliare?
Răspunsuri la întrebare
Adică...? Verbul este el însuși o valoare
morfologică. Și el este de 3 feluri:
Verb copulativ (apare în alcătuirea
predicatului nominal)
Verb predicativ (are înțeles de sine
stătător)
Verb auxiliar (ajuta la formarea timpurilor
compuse).
Astfel, pentru că te interesează verbul
auxiliar, trebuie să reții faptul că el nu
apare niciodată singur. De asemenea, are
o formă mult mai scurtă decat verbele
obișnuite....
Avem 3 verbe auxiliare:
- a fi
- a avea
- a vrea/ voi
Va apărea întotdeauna la modul
conditional optativ
Aș vrea (aș este vebr auxiliar care derivă
din verbul "a avea")
Ai vrea
Ar vrea
Am vrea
Ati vrea
Ar vrea
Formele bolduite sunt verbe auxiliare.
Dacă observi, după cum ți-am spus, au
forma mai scurta decât verbul în sine și
nu poate apare niciodată singur pentru
că nu ar avea sens.
Imaginează-ți dacă zic "ar" simplu... Nu as
putea descrie astfel o acțiune.
Auxiliarul care derivă din verbul "a fi" este
cel mai simplu, pentru că toate formele
sale sunt "fi".
Apare tot la conditional optați (și nu doar
aici.. Dar îți dau acest exemplu cu
conditional optativ, pentru că este mereu
alcătuit și din verb auxiliar)
(eu) Aș fi fost
(tu) Ai fi fost
(el/ ea) Ar fi fost
(noi) Am fi fost
(voi) Ati fi fost
(ei/ ele) Au fi fost
Observi că la conditional optativ apare
întotdeauna verbul auxiliar "a avea" (acele
forme scurte - as, ai, ar, am, ați, au) și, la
forma de perfect (adică de trecut), se
remarcă și verbul auxiliar a fi cu formele
sale neschimbate. Observi ca și formele
acestuia sunt foarte scurte.
Verbul auxiliar "a voi" apare, de obicei, la
timpul viitor:
Voi merge
Vei meege
Va merge
Vom merge
Veți merge
Vor merge
Concluzii
Exista 3 verbe auxiliare (a fi, a avea, a voi),
acestea pot fi și predicative, dar atunci
când nu au înțeles de sine stătător sunt
auxiliare. Nu apar niciodată singure, ci
intra în alcătuirea timpurilor compuse. Și
le poți recunoaște foarte ușor după
formele lor scurte. "A fi", atunci când este
auxiliar, își păstrează mereu forma "fi",
indiferent de persoana la care este
conjugat verbul de bază.