Limba română, întrebare adresată de Andreea238, 9 ani în urmă

Imi face-ti va rog o compunere de o pagina A4 despre ce simțiți fata de colegii voștri.Este pentru un proiect la psihologie. P.S scrieți despre sentimentele voastre...e.t.c


ssra: Esti la facultate?
Andreea238: Nu încă...

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de anagotu123
0
Eu cand stau in fata clasei simnt ca ma topesc im este frica sa nu ma fac de rusine fata de doamna si fata de colegi atunci cand ma cacai in vorbire. Vorbele doamnei duioase ma inspira intr-o alta lume. Vorbele urate a colegilor mei ma opresc din visat. Si deodata totul dispare din fata ochilor. Covorul de sub picioare imi dispare. Viata se sfarseste. Atunci cand o colega spune ca nu am facut compunerea bine. Si ca nu am scris corect. Eu ma opresc din citit si incep sa mor... Viata se sfarseste si eu ajung la spital. Doctorul zice ca nu mai am sanse de viata si ca trebuie sa ma inmormanteze. Atunci tata moare si ramana fara suflare. Mama lesina. Binicul isi pierde respiratia. Bunica dindata cade la pamant si eu ma ridic din patul din spital. Toti cand se trezesc ma vad vie. Ma intorc la scoala ma asez in banca si incep sa visez... Sper ca tiam fos de folos

anagotu123: Sper ca tiam fost de folos
Andreea238: Pai trebuia sa fie despre ce simți fata de colegii tai: prietenie solidaritate intelegere
anagotu123: Am spus
anagotu123: Teama
anagotu123: Frica rusine
Răspuns de ste
2
M-am gandit intotdeauna ca sentimentele sunt reciproce. Cand ma aflu in fata 
colegilor mei ma intreb,asadar, ce simt eu pentru ei. Sentimentele par a fi reciproce , adica este vorba despre o relatie care porneste in primul rand de la 
mine catre ei . Timiditatea, o umbra de indoiala , admiratia, jena, constituie un amalgam care se cristalizeaza diferentiat ,in functie de persoana . Incerc ,asadar
sa-mi identific sentimentele . Ma raportez ,sau cel putin incerc , individual,la 
fiecare dintre ei,intrebandu-ma totodata cat de mult sau cat de putin am reusit 
sa-mi cunosc colegii de clasa. Cu stupoare ,in urma unei analize ,constat ca nu-i
cunosc suficient,in ciuda faptului ca am petrecut cativa ani impreuna. Si atunci,
ma cuprinde teama .Ne stim doar dupa nume ,dar intr-o maniera superficiala ,nu am avut niciodata interesul de a ne cunoaste in profunzime ,adica intr-o maniera
sincera.Nelinistea imi da tarcoale ,deoarece apare un adevar crud : suntem parte 
a unui grup lipsit de interesul unei legaturi oneste intre noi. Suntem aproape niste
straini.

ste: multumesc pt. coroana
Alte întrebări interesante