Imi face-ți va rog rezumat la cartea ,,Crima prin mica publicitate" de Rodica Ojog Brasoveanu.Repede va roog...Dau maximum de puncte
Răspunsuri la întrebare
Un șantaj, două crime, un pașaport, două piste. Un vis de înavuțire și idealul de a ajunge în Occident. Mai multe afaceri, mai mulți infractori. Personaje și întâmplări fără număr într-un roman care te ține cu sufletul la gură.
Rodica Ojog-Brașoveanu pătrunde în cotloanele intime ale fărădelegilor și ale psihologiei omului, imaginând aventuri dramatice și povești care te pun pe gânduri.
Să vă vorbesc despre marea doamnă a literaturii polițiste românești e ca și cum m-aș apuca să fac vreo dezbatere pe tema unui brand care este deja cunoscut și apreciat de toată lumea. Rodica Ojog – Brașoveanu nu are nevoie de nicio prezentare. Cândva văzusem o paralelă între dânsa și Agatha Christie. Pentru mine, Rodica Ojog câștigă bătălia, asta dacă s-ar da vreuna.
În circa 80 de pagini să poți sintetiza atâtea lucruri? Trebuie să fii ori vrăjitoare, ori maestru….ori Rodica Ojog – Brașoveanu.
Nu știam la ce să mă aștept. Citisem pe undeva că această poveste a apărut după Revoluție, perioadă în care autoarea a încercat să își schimbe stilul. Sursa inspirației rămâne în continuare societatea românească cea plină de personaje colorate și controversate. Pe fondul întâmplărilor ce țineau prima pagină a ziarelor post-revoluționare, pe baza Securității și a agenților înfiltrați și dați dispăruți pentru totdeauna, autoarea ”croșetează” povești pline de suspans, umor și nu rămâne mută ca peștele de sticlă de pe milieul colorat ce trona pe televizor și mobila lăcuită.
Surprinde cu o tenacitate ieșită din comun spiritul ce învăluia familiile neaoșe românești, cuprinse de febra schimbărilor post-decembriste.
Crima înfiorătoare ce zguduie liniștea unui apartament la comun este subiectul principal al acestui volum, dar, pentru mine deliciul cărții a fost asigurat de soții Pavelescu. Doamna Lili Pavelescu este întruchiparea gospodinei perfecte, cea care face rântașuri, musaca și gătește cu untură. După o viață plină de reguli și program fix, doamna Lili devenise regina ”dezmățului”. Așteptase toată viața pensia. Voia să stea înfofolită până la nas cu plapuma în zilele friguroase, să doarmă până la ore indecente și să se răsfețe cu dulciuri pline de calorii. Bineînțeles, partenerul ei la toate aceste tratații era domnul Mișu Etîcî ( aka Mihai-Mircea-Tudor-Ionel Pavelescu).
Replicile lor, grija pentru bunăstarea și starea civilă a vecinei de apartament, intimitatea aceea specifică oamenilor ce au văzut destule la viața lor, m-au cucerit fără drept de apel. Sunt delicioși și mi i-am putut imagina în apartamentul plin cu covoare colorate, bibelouri, sertare pline cu hârtiuțe or-fi-ele-bune-la-ceva, cu agenda plina cu numere de telefon de tipul Mircea Faianță, Toma tâmplar, Maricica roșii.
Valentina, vecina lor de apartament, era o tipă la vreo 45 de ani. Singură, cu o situație financiară bună, dar fără farmec la purtătorii pantalonilor. Avusese ea o căsnicie cu domnul Zaharia, care sătul de replicile spuse la fix, de cele 6 bancuri și jumătate pe care le știa consoarta lui, plecase în lume doar cu un Renault rablagit.
Apoi apăruse galantul Coco, insul care se risipise mai repede ca fumul și lăsase în urmă o Valentină nesigură și temătoare. În zadar încercase doamna Lili să o învețe de-ale lumii, Valentina era prizoniera rutinei sale. Singurul lucru mai plin de avânt și cutezanță fusese un anunț în rubrica de matrimoniale.
Primește răspuns imediat de la un domn doritor de …dragoste, domn
care o dată cu un buchet de liliac îi aduce și moartea. Valentina este
găsită a doua zi moartă în apartamentul ei iar poliția își începe
ancheta, deși lipsa probelor este acută.