Question

Îmi faceți și mie o povestire a textului Dincolo de nisipuri de Fanus Neagra și sa fie de 4 pagini

Answer 1

Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu – rezumat

Personajul principal este Şuşteru, care se trezise târziu căci stătuse la priveghit şi observacă familia era plecata prin sat dupa mancare. Se trezise stăpânit de pofta de a mânca olegătură de lăptuci, căci în timpul nopţii visase că i-a înverzit grădina.Ieşi în drum dupăce îşi umplu luleaua cu iederă uscată şi îl vede pe invatatorul satului stând ca de obicei pemarginea şanţului spunand rugaciuni. Se spunea despre el că şi-a pierdut minţile dincauza foamei.Şuşteru avea ochii cârpiţi de somn, era mic şi slab cu cămaşa atârnându-i peste pantaloni.Şuşteru zăreşte un călăreţ apărut ca din senin şi care alergând în goana mare spre satanunţă că a plouat la munte şi vine gârla. Apoi, fără ca Şuşteru să aibă timp să-şi revinădispare ca o nălucă pe sub arcadele podului vopsit în roşu, după ce până acum peisajulera dominat de culori şterse, astă menţiune a culorii roşii este ca un avertisment asuprastării de sănătate a personajului. Din punctul de vedere a doctorilor rosul este culoareanebuniei. Sosirea apei ii sperie pe oamenii satului. Asa incep oameni sa isi intre in ritm. Clopoteleîncep să sune strângând toată suflarea satului pe mal. Şuşteru coboară luntrea din pod, bărbaţii curăţă şanţurile, femeile îşi ţineau copiii lângă ele să nu le ia vâltoarea apei, unele pregătiseră deja nişte bolovani pentru spălat rufe, un bătrân întindea cârligele pentru peşti, o fată se pieptena murmurând un cântec trist. Speranţa că apa va veni îi face peoameni mai generoşi: Şuşteru capătă tutun, iar acesta îi dădu şi dascălului să tragă unfum.Se înserase şi apa nu apăruse. Tot Şuşteru este cel care găseşte explicaţia: morarii dinsusul Buzăului probabil că opriseră apa în iazurile lor. Nu e timp de pierdut, aşa căimediat se formează o ceată de călăreţi care să pornească în susul apei. La prima moară nu e nici urmă de apă, pornesc spre cea de-a doua, timp în care o partedintre călăreţi abandonează pentru că nici oamenii şi nici caii nu mai rezistă. La cea de-adoua moară este aceeaşi situaţie, după care un alt număr de călăreţi abandonează.La un moment dat ajung într-un loc de unde se zărea albia uscată a râului „o dâră de cretăce nu se mai isprăvea nicăieri”. In cele din urma Susteru rame singur, ceilalti abandodandunul cate unul.Sfarsitul consta in drumul singuraticului Suster care punand capul pe cal si dandu-i pinteni a ramas doar cu impresia ca in fata lui se simte usuara briza a valurilor.