Question

Imi poate traduce cineva va rog textul acesta. Multumesc frumossss

Answer 1

În acea vară, aveam 17 ani și stângăcia care o însoțește. O dansatoare drăguță! m-a făcut să fantezez. Nu am îndrăznit să-i spun, dar mi-a venit ideea să-i scriu și câteva cuvinte din caietul meu de școală au făcut un miracol...” Așa încep amintirile scriitorului Max Gallo. Am locuit cu părinții mei lângă Place Masséna, chiar în centrul Nisei! În zilele însorite, ne petreceam cu doi sau trei prieteni pe plaje. Între jocuri de apă, concursuri de viteză și glume, căutăm să dăm o lovitură de la fetele drăguțe. Într-o după-amiază, am văzut o tânără de o grație neobișnuită. Ne-am apropiat de ea. Eram cam timid și neîndemânatic. Nu am îndrăznit să mă apropii de el. Spre deosebire de cel mai bătrân dintre noi. Vorbăreț, fermecător și cochet, a intrat imediat într-un joc de seducție care nu l-a lăsat indiferent pe această frumoasă străină. Prin perseverență și încredere, aflăm că este dansatoare. Zilele următoare, plini de speranță, mergem în același timp în același loc. Dansatorul nostru este acolo cu fidelitate. Ea nu dă niciun semn de enervare. Tovarășul meu își continuă manevrele de apropiere, în timp ce eu observ scena fără să îndrăznesc să intervin. Dar în capul meu, încerc să găsesc cuvinte. Cuvinte capabile să o atingă, să o înmoaie sau, cel puțin, să o facă să-mi observe prezența. Rivalul meu, în maniera lui obișnuită, este la un pas de a-și atinge obiectivul. El va lovi ținta. Într-o seară, neputând să mai suport, scriu într-un caiet de școală, un text pe care îl numesc „Povestea unei întâlniri”. Fac o descriere fidelă a sentimentelor care mă locuiesc. Adaug niste fantezii si disperari direct din imaginatia mea. A doua zi, când o găsim pe plajă, îmi iau curajul în ambele mâini și îi citesc paginile pe care le scrisesem cu o zi înainte. Erau acolo cuvinte pe care nu le-aș fi putut rosti niciodată privind-o în față. Și, spre marea mea surpriză, miracolul funcționează. Tânăra s-a recunoscut. Pare chiar flatată că persoana ei mă inspiră. Deodată exist... Ea îmi vorbește, e interesată de mine. Aceste rânduri au fost primul meu reportaj literar, primul meu text în situație. Împreună cu el mi-am dat seama că cuvintele aveau o putere care o putea depăși cu mult pe cea a vorbirii. Din acea zi, în timp ce descopeream dragostea, am înțeles că voi fi scriitor. Interviu de Jérôme Béglé, Paris-Match, nr. 2837/2003