Question

Îmi puteți scrie si mie va rog din suflet o compunere cu o aventura la înălțime .
Va rog !!!

Answer 1

Intotdeauna am avut mare frica de inaltime.Nu inaltimea ma deranja de fapt ci frica de impact cu solul bineinteles ,pana intr-o zi cand fratele meu a castigat la un concurs un zbor cu balonul .N-am vrut sa ma duc dar la insistentele lui i-am promis ca am sa ma duc cu el pana acolo dar am sa-l astept jos ,nerealizand ca balonul nu o sa aterizeze in acelasi loc.
Organizatorii i-au cerut ajutorul fratelui meu ca sa mearga treaba mai repede iar pe mine m-au rugat sa tin de cosul in care trebuia sa intram .Vantul batea foarte tare ,era o zi de toamna si nu stiau sigur daca o sa reusim sa zburam .Cum tineam de cos ,s-a auzit din spate"-Haide,haide-ti acum,sa urcam repede ,ca nu mai pot sa-l stabilizez."Si uite asa fara macar sa-mu dau seama m-am trezit in cosul balonului si ma uitam ingrozita cum se indeparteaza de panant ,ca sa nu mai vorbesc si de faptul ca trepida .Nu mai stiam ce sa fac,nici sa tip nu mai puteam de frica ce-mi era,parca-mi inghitisem toate cuvintele.Ma gandeam sa sar pana nu ajunge prea sus dar frica de inaltime nu ma lasa sa fac nixi lucrul acesta.Vantul batea destul de tare si ne miscam in toate partile ,ma tineam atat de tare de franghie ca efectiv mi-am bagat unghile in carne.Am inchis ochii si asteptam inevitabilul.Apoi deodata ajunsi in inaltul cerului ,culmea ,acolo vantul nu mai batea .
-Deschide ochii,n-o sa-ti vina sa crezi ce peisaj superb,hai nu mai fi asa fricoasa,nu ti se intampla numic,m-a linistit fratele meu.
Am deschis cu frica ochii si am m-am uitat in fata mea.Soarele colora tot cerul,de acolo se vedea si mai frumos.Razele strapungeau tot cerul,toti norii,redandu-le o stralucire extraordinara si niste culori de vis.Ca sa nu mai vorbesc de bucatile de cer care se vedeau printre nori ,parca erau porti spre rai.Uimita de peisajul din fata mea ,am uitat si de frica de inaltime.Acea zi era la inaltime!
Prinzand curaj ,m-am uitat in jos.Deja ma credeam stapan al acelui tinut.Pareau toate atat de mici.Padurile aratau ca-n povesti,dese si ruginite.Lacul cel mare de aici parea doar o baltuta mica .Ma simteam ca un urias ,iar oamenii erau furnici.La un moment dat ,deoarece la Clinceni era demonstratie ,ne-am trezit pe langa noi cu un avion de acrobatii .Cel care conducea balonul a vorbit cu pilotul avionului prin statie si l-a rugat sa treaca pe sub balon .A fost o experienta unica in viata.Apoi deodata ne-a spus sa ne pregatim pentru o aterizare fortata deoarece vantul ne-a dus prea departe si daca nu aterizam fortat o sa ajungem in Bucuresti ,si bineinteles ca nu aveam voie .M-a cuprins panica iar ."Pana aici mi-a fost,mi-am spus in gand".Am trecut de padurea pe care aproape ca o atingeam cu mana,"-Tineti-va bine,ne-a strigat".Ei s-au pus un asa fel incat daca o sa cadem,sa cadem pe ei sa nu ne lovim ,si culmea am aterizat cu bine ,nimic rau nu s-a intamplat ,a fost o experienta de neuitat si cu prima ocazie am sa ma duc iar cu balonul ,pentru ca acolo sus simti ca au aripi,si sincera sa fiu merita sa si mori pentru asa o experienta.