Question

imi puteti spune va rog o compunere discriptiva despre un peisaj montan va roog ?!

 

Answer 1

Sunt o floare mică şi rotundă. Mai de mult, mă uitam la suratele mele, flori înalte şi colorate, flori puternic mirositoare care îi ademenesc şi încântă pe trecători şi îmi doream să fiu şi eu mare şi frumoasă ca ele. Mă întrebam de ce sunt doar o floare mică şi rotundă. Mă uitam şi la copacii din codrul negru şi tăcut de lângă pajiştea în care trăiesc, brazi înalţi de-ţi zboară pălăria sau petalele din cap când te uiţi la ei… Nu înţelegeam de ce natura m-a făcut aşa mică şi pricăjită.Într-o bună zi, pe când soarele iubit începea să se arate şi lumina lui zbura într-o revărsare caldă, pe când celelalte flori încă mai dormeau, s-a întâmplat ceva nemaivăzut! Ca de niciunde a apărut o zână, care parcă îmi citise gândurile. Mi-a zis că în acea zi, puteam fi orice vroiam şi că atunci când luna va răsări, voi putea alege ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele. Nu am avut cuvinte să-i mulţumesc pentru cadoul pe care mi l-a făcut! Chiar înainte să-şi ia zborul, zâna mi-a spus că nu trebuie decât să şoptesc ce vreau să fiu şi dorinţa mi se va îndeplini.Zis şi făcut! Prima mea dorinţă a fost să fiu o floare mare, colorată şi parfumată. Nici nu am apucat să şoptesc bine cuvintele, ca m-am trezit în mijlocul grădinii care începuse să se însufleţească în primele ore ale zilei. La început, m-am simţit foarte bine şi importantă printre celelalte flori pe care le invidiam atât de mult, dar m-am plictisit repede. Nu e chiar aşa mare scofală să fii o floare mare şi colorată. Aşa că mi-am dorit să fiu unul dintre stejarii de lângă apa care curgea în vale, pentru că dintotdeauna mă întrebasem cum e să-ţi petreci zilele lângă râu.Şi ca stejar mi-a plăcut la început. Mă uitam de sus la flori şi mă gândeam la cât de mici par şi cele pe care le invidiam eu atâta când eram o floare mică şi rotundă. Pe nesimţite însă, vântul adusese nori şi s-a pornit o mare furtună. M-am speriat foarte tare, toate frunzele îmi zburau în aer, izvoarele parcă suspinau atât de trist încât dacă aş fi fost o fetiţă, probabil că mi-ar fi dat lacrimile de tristeţea lor. Probabil că de la furtună mi s-au încurcat gândurile şi dorinţele pentru că m-am trezit la marginea dintre pajiştea mea şi codrul negru. Am simţit cu uimire că am o inimă şi că începe să bată. Eram o fetiţă!Ploaia s-a oprit repede, lăsând în urma ei un val de argintie ceaţă. Un miros adormitor venea dinspre suratele mele florile. M-am îndreptat către ele să văd dacă pot simţi şi eu ce simt oamenii care se bucură atât de tare când văd flori. Şi atunci s-a întâmplat ceva ce nu mi-aş fi imaginat. Cum mă plimbam printre cele mari şi colorate, care mai de care mai ademenitoare, privirea mi-a fost atrasă de ceva puţin mai departe… M-am apropiat şi mi-am dat seama ca ceea ce-mi plăcuse cel mai mult era o floare mică şi rotundă, care stătea cuminte departe de miresmele florilor mari şi care arăta atât de special lângă curcubeul acela strident de culori. Am fost cuprinsă de o bucurie deplină şi am strigat după zână, hotărâtă să-i spun ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele!Luna s-a suit în zare, somnoroasele păsărele s-au cuibărit în căsuţele lor, izvoarele susură liniştite, iar codrul doarme deja adânc. Sub razele stelelor ca de foc sunt eu, o floare mică, rotundă şi fericită!