Question

Imi puteti traduce acest text in franceza? Repede va rog!!!!! “Mai merseră ce merseră până ce luna galbenă de caramele se ridică deasupra lor. Moşneagul culesese nişte iarbă care era precum guma de mestecat, scoase câteva fâşii de pământ care erau precum biscuitii şi lipi biscuitii cu iarba lipicioasa astfel incat sa construiasca o casa. Pentru ferestre folosise marțipan de pe frunzele copacilor. Casa era gata pentru a-i feri de vietuitoarele noptii și răcoarea care se lăsase. Aveau nevoie de odihnă. Curând adormiră admirând stelele din zahăr pudră presărate peste cerul întunecat. Dimineata, la răsărit, încă se auzea urletul lupilor. Cocoşul se trezi dar nu cântă. Işi scutură trupul pentru a-l trezi pe moşneag. Era o dimineată rece de iarnă. Zăpada acoperise muntele. Cei doi au pornit la drum, dar nu înainte de a sparge pereții casei pentru a lua biscuiții drept provizii. Pe versant, vântul bătea cu putere se şi moşneagul se îmbolnăvise. Erau aproape de vârf aşa că au mărit pasul cu gandul la leacul spre care se îndreptau. În sfârşit, ajunşi în vârf, vremea se domoli brusc şi din pământ, sub ochii lor, crescu o floare minunata cu petale cărnoase şi pistilul ca o mini eprubeta care strălucea. Era leacul miraculos. Moşneagul şi cocosul s-au bucurat nespus, dar, curând şi-au dat seama că este suficient doar pentru unul dintre ei. - Ia-l dumitale, spuse cocoşul, ti se cuvine pentru tot binele ce ai dorit sa-mi faci! -Trebuie să-l bei tu, oamenii au nevoie de tine pentru a cânta în zor. Acesta este rolul tău, insistă moşneagul. Cocoşul bău picătura şi, în secunda următoare, bătrânul căzu la pământ. Cocoşul a inceput sa plângă. Poate nu ati vazut cocosi sa planga, dar acest cocoş plângea în hohote. O lacrimă a căzut pe pieptul bătrânului învăluindu-l, pentru câteva minute, într-o lumină orbitoare. Când se stinse, cocoşul văzu un bărbat tânăr în locul moşneagului. Îl recunoscu totuşi când îi întâlni ochii albaştrii, veseli şi părul auriu. Astfel, cocoşul şi bătrânul rămaseră prieteni pentru totdeauna.”

Answer 1

"Ils sont allés comme ils ont marché jusqu'à ce que l'oeillet jaune se soit levé au-dessus d'eux. La mosquée avait cueilli de l'herbe qui ressemblait à du chewing-gum, avait sorti quelques lambeaux de terre qui ressemblaient à des biscuits et collé les biscuits avec de l'herbe collante afin de pouvoir construire une maison. Pour les fenêtres, elle a utilisé du massepain sur les feuilles des arbres. La maison était prête à les protéger de la vie nocturne et de la fraîcheur qui leur restaient. Ils avaient besoin de repos. Bientôt, il s'endormit en admirant les étoiles de sucre en poudre saupoudrées sur le ciel sombre. Au matin, à l'est, le rugissement du loup était encore entendu. Le coq se réveille mais ne chante pas. Il secoua son corps pour réveiller son fils. C'était un matin d'hiver froid. La neige recouvre la montagne. Les deux hommes ont commencé, mais pas avant de casser les murs de la maison pour emporter des biscuits. Sur la pente, le vent soufflait violemment et le fils de pute est tombé malade. Ils étaient tout près du sommet, ils ont donc pensé au remède auquel ils se destinaient. Enfin, par-dessus le temps, le temps s'est soudainement calmé et, sous leurs yeux, une jolie fleur aux pétales charnus et un pilon en forme de mini-tube brillant. C'était le remède miracle. La mosquée et le coq ont chanté, mais ils ont vite compris que c'était suffisant pour l'un d'entre eux. "Prends-le," dit le coq, "c'est bien pour tout le bien que tu voulais que je fasse!" -Vous devez le boire, les gens ont besoin de vous pour chanter le matin. C'est ton rôle, insiste le vieil homme. Le coq a bu la goutte, et le lendemain, le vieil homme est tombé au sol. Le coq a commencé à pleurer. Peut-être que vous n'avez pas vu Coco pleurer, mais ce coq pleure dans un rugissement. Une larme tomba sur la poitrine de l'aîné, l'enveloppant pendant quelques minutes dans une lumière éblouissante. Quand il s'éteignit, le coq vit un jeune homme à la place de son fils. Il le reconnut cependant quand il rencontra ses yeux bleus, ses cheveux gais et dorés. Le coq et le vieil homme étaient donc amis pour toujours. "