Question

Imi traduceti lectia?

Answer 1

Pentru un simplu motiv

Pentru J.Lacarrière, calatoria nu este o activitate de placere, ci un instrument al cunoasterii.Descrierea calatoriilor este strâns legata cu autografia sa in opera lui J. Lacarrière.De la 1947 la 1966,traverseaza Grecia, inainte de a alege ca punct de stabilire satul Sacy, in Bourgogne, nu departe de Auxerres. Din 1974 când publica "Chemin faisant"( Facând un drum), in 1989, când apare" Acest frumos astazi" autorul urmareste ideea unei legaturi profunde care uneste fiintele cu locurile reale sau imaginare in care acestea isi petrec existenta.


Mi-a placut aces sat din prima zi in care l-am vazut, printre altele, pentru un simplu motiv.Prima oara când m-am dus sa vad casa care matusa mea,la moartea sa , a lasat-o parintilor mei  mostenire, am mers pe jos, pe aceasta strada cu creste, pentru a cunoaste mai bine regiunea, de a descoperi (mai bine) satul. Era o zi de iunie insorita.Padurea deborda le lumina si de pasari, si aveam impresia ca in anumite momente, de a fi primul care merge pe acest muschi, pe aceste ace( de brad), atât mi se parea aceasta  padure de pustie si salbatica.
Ajungând in sat, pe unica strada care il traversa, am interpelat  un batrân asezat la soare, singur, pe un trunchi de copac retezat. "Buna ziua, ii spun, caut casa lui Henriette Menant. Unde se afla?" El ma privi mult timp cu un surâs pus pe sotii in ochi si imi spuse" Tu esti, Jaques?".
  Nu imi venea sa cred! Cum a putut aces batrân sa ma recunoasca?!
"Tu nu iti mai amintesti.Erai prea mic.Sânt tataia Delfin.Tu veneai adesea in vacanta pe aici, si eu te-am purtat pe genunchii mei.Te-am recunoscut la biserica.Mergi exact ca tatal tau si ca bunicul tau."
Incepând cu acea zi,m-am indragostit de Sacy, pentru intâmpinarea si surâsul acestui om. Dupa atâtia ani de calatorii si de absenta imi deschidea bratele largi ale unei copilarii uitate...
 Timp de douazeci de ani m-am simtit dezradacinat.Voiam sa fiu astfel, fara alte obligatii in aceasta lume, in afara relatiilor sau locurilor alese in mod deliberat. Aceste locuri, aceste relatii au fost in mod special cele din Grecia. Am trait, am sejurnat ani intregi.Câteodata, intins pe stâncile infierbântate de soare, sau la umbra copacilor, priveam marea tremurând in lumina soarelui, casele date cu var, si mi se intâmpla sa privesc Sacy  ca pe un tinut  foarte indepartat, straniu, in orice caz, prea ciudat pentru gusturile mele. M-am nascut aici, ma gândeam, in Grecia. Sânt un copil al soarelui, al caldurii, al pamântului sec si uscat, al marii caldute. Nu sânt un copil al padurilor.
 Astazi, dupa multi ani de absenta ( de absenta din Grecia, unde nu mai m-am intors de mai bune de opt ani), simt ca satul acesta si tinutul acesta între patru vai, între Cure si Serein, instileaza putin câte putin in mine viile lor, padurile lor, pietrele lor galbene si tandre , ca un sânge secular care strabate membre de mult timp anchilozate.
Mâine, voi pleca in Grecia sau in alta parte, in Turcia, in Egipt, in aceste tari cunoscute caci imi sânt inca indispensabile. Sar voi pleca in alt mod, parasind nu un loc de distractie, ci un tarâm regasit.