Îmi traduceți și mie textul? Va rog!!
Răspunsuri la întrebare
Inca de la intrare, ea este fascinata de multimea de zgomote, de mirosuri, de culori stralucitoare si de muzica neintrerupta. E inconjurata imediat de multitudinea de marfuri propuse. Venise ca sa cumpere mancare ; dar raionul alimentar – dupa cum este reglementat in astfel de locuri – se afla in spate, sau la subsolul magazinului. Pentru a ajunge la el, este necesar sa te invarti mult timp, sa serpuiesti printre rafturi unele mai seducatoare decat celalalte. Iat-o pe Françoise C. in mijlocul unei multimi avide de a atinge, de a palpa, de a evalua.
Ea da in sfarsit de raionul alimentar. In fata unui teanc de cutii, ea se intreaba : aceasta fasole este oare fara fire ? In magazinul Chez Germaine (La Germaine) ar fi pus intrebarea. Dar aici, cui sa se adreseze ? Femeii care scoate teancuri de cartoane cu caruciorul, sau casierei de departe care este functionara dar si functionala ? (…)
Françoise C. si-a umplut caruciorul cu rotile. Ea nu se gandise, pe cand venea, ca ii vor trebui niste biscuiti sarati. Avea ea oare nevoie de asta ? Nu neaparat, dar cei pe care ii vede sunt atragatori, ca de altfel si sosul verde pe care are deodata chef sa-l guste. La intoarcere din raion, ea descopera niste pui umpluti care o tenteaza, un enorm sac / o enorma punga de alune care i-ar bucura pe copii. Si apoi mai sunt borcanele de caviar, feliile de somon afumat in celofan. (…)
Ea trece pe la casa. Cum cosul ei este prea mic ca sa cuprinda toate cumparaturile, ea ia o sacosa de plastic pe care casiera, nepasatoare i-o factureaza cu restul : este exact valoarea diferentei intre cutia de fasole din supermarket si cea de la butic. Nota de plata este interminabila. Oamenii din spatele lui Françoise C. devin nerabdatori si bat din picior. O tanara femeie trebuie sa traverseze tot magazinul, sa reziste apelului convingator al « micilor chestii ieftine », trei perechi de ciorapi vandute impreuna intr-un saculet rosu purpuriu, seturi de cratite colorate care ar trebui sa inveseleasca atat de bine bucataria, creme de infrumusetare roz, detergenti de rufe cu cadouri. Si inca mai e loc intr-una dintre sacose, si Françoise C. mai are niste bani in portofel. Ea cedeaza si mai cumpara un nimic sau doua. Isi spune ca poate totusi sa-si permita macar o data acest lucru… Isi spune ca a facut provizii pentru cateva zile ; isi spune ca de maine va incepe sa faca economii.
(De Suzanne Prou, Micul butic)