Importanța operei științifice a fizicianului Rudolf Clausius
URGENT
COROANĂ + 40 Puncte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Răspuns:
Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii.
Sper ca e raspunsuk de care ai nevoie !
Răspuns de
1
Rudolf Claudius-a fost un fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii.
A scris o serie de lucrări, dedicate în special teoriei matematice a elasticităţii. În 1850, a publicat lucrarea "Despre forţa motrice a căldurii", fiind primul care a formulat cea de-a doua lege a termodinamicii: "Căldura nu poate trece singură dintr-o substanţă mai rece în una mai caldă". Clausius a contribuit şi la elaborarea teoriei cinetice a gazelor, publicând, în 1857, lucrarea "Despre felul mişcării pe care o numim căldură", în care a explicat diferenţa dintre gazele reale şi gazele ireale.
În 1860, a calculat viteza moleculelor din gaze şi, ulterior, presiunea gazului asupra pereţilor vasului, ca fiind rezultatul lovirii repetate a pereţilor vasului de către molecule. "Metoda mărimilor mijlocii", combinată cu teoria probabilităţii, a dus la crearea unui domeniu deosebit de important al fizicii, şi anume fizica statistică. Tot Clausius a stabilit o ecuaţie care exprimă dependenţa punctului de topire (solidificare) a unei substanţe de presiune şi care a fost apoi denumită ecuaţia Clausius-Clapeyron. Dezvoltând teoria mecanică a căldurii, Clausius a descoperit că într-un sistem închis (care nici nu primeşte, nici nu cedează căldură mediului înconjurător), raportul dintre cantitatea de căldură şi căldura absolută a sistemului creşte cu fiecare proces. În cazul unei funcţionări perfecte a sistemului, care în lumea reală nu există, acest raport rămâne constant, adică nu scade niciodată. În 1865, el a denumit acest raport "entropie".
Clausius a fost preocupat şi de problemele electrodinamicii şi teoria polarizării corpurilor dielectrice, pe baza căreia a stabilit raportul dintre constanta dielectrică şi densitatea corpului dielectric. Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar în 1870 teorema virialului.
A scris o serie de lucrări, dedicate în special teoriei matematice a elasticităţii. În 1850, a publicat lucrarea "Despre forţa motrice a căldurii", fiind primul care a formulat cea de-a doua lege a termodinamicii: "Căldura nu poate trece singură dintr-o substanţă mai rece în una mai caldă". Clausius a contribuit şi la elaborarea teoriei cinetice a gazelor, publicând, în 1857, lucrarea "Despre felul mişcării pe care o numim căldură", în care a explicat diferenţa dintre gazele reale şi gazele ireale.
În 1860, a calculat viteza moleculelor din gaze şi, ulterior, presiunea gazului asupra pereţilor vasului, ca fiind rezultatul lovirii repetate a pereţilor vasului de către molecule. "Metoda mărimilor mijlocii", combinată cu teoria probabilităţii, a dus la crearea unui domeniu deosebit de important al fizicii, şi anume fizica statistică. Tot Clausius a stabilit o ecuaţie care exprimă dependenţa punctului de topire (solidificare) a unei substanţe de presiune şi care a fost apoi denumită ecuaţia Clausius-Clapeyron. Dezvoltând teoria mecanică a căldurii, Clausius a descoperit că într-un sistem închis (care nici nu primeşte, nici nu cedează căldură mediului înconjurător), raportul dintre cantitatea de căldură şi căldura absolută a sistemului creşte cu fiecare proces. În cazul unei funcţionări perfecte a sistemului, care în lumea reală nu există, acest raport rămâne constant, adică nu scade niciodată. În 1865, el a denumit acest raport "entropie".
Clausius a fost preocupat şi de problemele electrodinamicii şi teoria polarizării corpurilor dielectrice, pe baza căreia a stabilit raportul dintre constanta dielectrică şi densitatea corpului dielectric. Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar în 1870 teorema virialului.
Alte întrebări interesante
Studii sociale,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Fizică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă