importanta partidei de ceai de la baston. URGENT
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Coloniștii americani se cam săturaseră. Fiind îngrădiți de legile engleze în privința multor tipuri de manufacturi, rolul unic al coloniilor fusese definit de Parlamentul de la Londra drept acela de piață de desfacere pentru bunurile industriale britanice și de furnizor de materii prime – cu excepția unor mărfuri, cum ar fi lâna, pentru care britanicii aveau anumite interese. De asemenea, britanicii acordaseră Companiei Indiilor de Est, aflată în pragul falimentului, monopolul comerțului colonial cu ceai, inclusiv dreptul unic de a transporta ceaiul cu corăbiile sale.
La începutul lunii decembrie 1773, corăbiile Dartmouth, Eleanor și Beaver ale Companiei Indiilor de Est au sosit în portul Boston, însă populația furioasă a refuzat să permită descărcarea ceaiului.
În replică, guvernatorul britanic Thomas Hutchinson, deja foarte nepopular din cauza măsurilor sale represive, a ordonat corăbiilor să rămână în port și a postat două nave de război pentru impunerea ordinii.
Conduși de propagandistul radical Samuel Adams, în după-amiaza zilei de 16 decembrie, s-au adunat pe chei în jur de 2 000 de americani. Pe urmă, un grup mai mic, de aproximativ 60 de protestatari, unii deghizați în indieni mohawk, au urcat la bordul celor trei corăbii și au aruncat încărcătura de 342 de lăzi de ceai în portul Boston.
Incidentul de pe cheiul Griffin nu a reprezentat protestul unei mulțimi, ci un răspuns politic atent pus la cale, un adevărat act revoluționar. Incidentul l-a făcut pe guvernatorul Hutchinson să închidă portul Boston, a produs multă suferință în rândurile locuitorilor și a împins coloniile cu un pas mai aproape de revoluție.
Pe de altă parte, cu timpul, acest eveniment a fost rememorat ca o întâmplare ușor comică, numită cu afecțiune „Partida de Ceai” de la Boston. Pentru sărbătorirea centenarului său, în 1873, Oliver Wendell Holmes a compus The Ballad of the Tea Party (Balada Partidei de Ceai), care făcea aluzie la spiritul radical al acelei zile, prin aceste splendide și ironice versuri: „O petrecere-ntr-o seară / doar că fără invitații oficiale, Fără veșminte tivite-n aur, Fără vreun festin, Fără doamne-n rochii de mătase, fără scripcă și orchestră, Fără flori, cântece și dans, Un trib de piei roșii cu toporu-n mână, privind oaspeții-apropiindu-se”.