Question

In ce consta Enigma Otiliei?

Answer 1

Critica epocii şi, ulterior, istoria literară au considerat inadecvat substantivul „enigmă“ din titlul volumului. „Enigma“ nu ar fi fost justificată de evoluţia principalului personaj feminin. G. Călinescu însuşi nu a izbutit să conştientizeze specificitatea „enigmei“ imaginate. Dimpotrivă, a negat-o!
         În scrisoarea din 10 aprilie 1938, Al. Rosetti – căruia autorul îi trimisese un exemplar din carte – întreba şi se întreba: „Enigma Otiliei? Care enigmă. Lucrurile sunt prea obişnuite, mi se pare, ca să justifice titlul“.
         „De nicăieri nu rezultă că un roman e bun când realizează titlul – răspundea contrariat  expeditorul. Titlul e un mijloc comercial. Şi dacă n-ar avea o enigmă ce-ar fi? Întrebarea este dacă Otilia, ca fată obişnuită, trăieşte.“ Enigma „nu e a ei“, ci a lui Felix Sima: „Pentru un tânăr de 21 de ani, care se crede irezistibil prin tinereţe, orice fată incertă e o enigmă. Nici un bărbat nu poate îndreptăţi pe femeia care fuge de el, mai ales pentru un om în vârstă. El nu-şi poate explica asta decât prin enigmă“.
          „... de o enigmă nu poate fi vorba – afirma Perpessicius în ziarul România din 9 iunie 1938 –, totul fiind limpede şi de o normalitate desăvârşită.“
         Romanul – a intervenit iritat G. Călinescu – „nu este o dezvoltare a titlului, ci titlul e un număr de ordine, pus la urmă, cum se obişnuieşte. Voiam să numesc cartea Părinţii Otiliei, dar editorului i s-a părut mai sonor titlul Enigma Otiliei“. Totuşi, continua, „nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că o are“, fiindcă nu poate înţelege comportamentul fetei. „Enigma“ este pentru el „tot acest amestec de luciditate şi ştrengărie, de onestitate şi uşurătate“. Pentru întâia oară, tânărul este pus „faţă în faţă cu absurditatea sufletului unei fete, aceasta este enigma. Enigmă eternă“.
          Singur Pompiliu Constantinescu a sesizat „o penumbră de mister“ în personalitatea Otiliei: „Enigma ei este însăşi feminitatea ei, mereu proaspătă“.