Question

in ce miscari consta ventilatia pulmonara ?​

Answer 1

Răspuns:

Respiraţia reprezintă schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre organism şi mediu.

Din punct de vedere funcţional, respiraţia prezintă:

ventilaţia pulmonară — deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare şi atmosferă: inspiratie si expiratie

difuziunea O2 şi CO2 între alveolele pulmonare şi sânge

transportul O2 şi CO2 prin sânge şi lichidele organismului către şi de la celule

reglarea ventilaţiei

Ventilaţia pulmonară

Circulaţia alternativă a aerului se realizează ca urmare a variaţiilor ciclice ale volumului cutiei toracice, urmate de mişcările în acelaşi sens ale plămânilor, solidarizaţi cu aceasta prin intermediul pleurei.

Variaţiile ciclice ale volumului aparatului toraco-pulmonar se realizează în cursul a două mişcări de sens opus: inspiratia şi expiratia.

Mecanica ventilaţiei pulmonare

Dimensiunile plămânilor pot varia prin distensie şi retracţie în două moduri:

prin mişcările de ridicare şi coborâre ale diafragmului care alungesc şi scurtează cavitatea toracică

–  respiraţia normală, de repaus, se realizează aproape în întregime prin mişcările de ridicare şi coborâre ale diafragmului care alungesc şi scurtează cavitatea toracică

– in timpul inspiraţiei, contracţia diafragmei trage în jos faţa bazală a plămânilor

– in timpul expiraţiei liniştite, diafragma se relaxează, iar retracţia elastică a plămânilor, a peretelui toracic şi a structurilor abdominale comprimă plămânii

prin ridicarea şi coborârea coastelor, care determină creşterea şi descreşterea diametrului antero-posterior al cavităţii toracice.

– aceasta cale de expansionare a plămânilor o reprezintă ridicarea grilajului costal

– in repaus, grilajul costal este coborât, permiţând sternului să se apropie de coloana vertebrală

– când grilajul costal se ridică, acesta proiectează înainte sternul, care se îndepărtează de coloana vertebrală, ceea ce măreşte diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% în inspiraţia maximă faţă de expiraţie

muşchii care determină ridicarea grilajului costal se numesc muşchi inspiratori şi sunt, în special, muşchii gâtului

muşchii care determină coborârea grilajului costal sunt muşchi expiratori; de exemplu, muşchii drepţi abdominali

Answer 2

Răspuns:

Explicație:

Scurtă anatomie a sistemului respirator ,plămâni:

plămâni sunt două organe pereche situate în cavitatea toracică  pe de-o parte şi de alta a inimii.Au o capacitate maximă de 5000 mL .

- Sunt prinşi de torace printr-o seroasă ,o membrană cu două foiţe şi un spaţiu situat între cele două.O foiţă se prinde de peretele toracelui(foita parietală) şi o foiţă se prinde de plămânul propriu-zis(foita viscerală(Viscer=organ)) ,între cele două foiţe există o cavitate ,cavitatea pleurală ce prezintă o lamă fină de lichid pleural.

- La T4 Trahee se bifurcă-n două bronhii principale şi intră intrapulmonar ramificându-se .. după  puţin bronhia principală devine bronhie şi mai apui bronhiola urmată de duct alveolar ,săculeţ alveolar şi alveola pulmonară.

       (La nivelul alveolei se realizează schimbul de gaze)

Ventilaţia pulmonară este schimbul de gaze bidirecţional dintre plămâni şi atmosfera şi se face prin distensia sau compactarea plămânilor .. prin  variaţiile volumului cutiei toracice.În principal în inspiraţie muşchi respiratori se contractă (activ)  şi măresc volumul cutei  trăgând astfel de plămâni (pasiv).În relaxare muşchi se relaxează şi plămâni revin la normal.

     Avem mişcări prin

Diafragma: În inspiraţie  diafragma se contractă şi devine mai „aplatizata” astfel  trage  fata bazala a  plămânilor în jos  şi aerul pătrunde în plămân.(aici mai intervin şi alţi muşchi).

                    În expiraţie e fix inversul ,diafragmă redevine la normal şi compactă plămâni

Grilajul intercostal: În expiraţie grilajul intercostal permite  sternului să fie apropiat de coloană vertebrală.  

                                În inspiraţia maximă ,muşchii inspiratori(muşchi gâtului,muşchi intercostali,etc)   propulsează grilajul intercostal în făt şi astfel sternul se distanţează cu până la 20% în inspiraţia maximă faţă de plămân.

Când intră aerul în plămân:  Când epiglota este deschisă între plămân şi mediu extern nu se realizează schimbul de gaz,spunem că presiunea atmosferică şi cea din interiorul arborelui expirator este 0 cm H2O.

                -Ca un volum normal de aer să intre în plămân (500 ml) presiunea din plămân trebuie să scadă sub cea atmosferică  până la -1 cm H2O durând în jur de 2 secunde

                -Ca  un volum normal de aer să iasă din plămân (tot 500 ml ,volumul ce intră e egal cu volumul ce iese în respiraţia de repaus) presiunea din plămân trebuie să crească cu până la +1cm H2O  faţă de cea pulmonara:

Aici ar mai putea  interveni  şi presiunea negativă (presiunea mai mică decât cea atmosferică ) din cavitatea pleurală .

                Sper ca nu te-am incurcat mai mult =))) si scuze daca mai apar greşeli de scriere