in unele state exista condamnare la moarte pentru unele infracțiuni. Argumentați pro sau contra.
Va rogg,dau coroană la cel mai bun răspuns.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație: Argumente pro
Argumentul economic
Dacă gândim din punct de vedere strict economic, este mult mai eficient să elimini din societate un infractor periculos decât să-l închizi într-o închisoare. În închisoare, acel infractor “consumă” o grămadă de bani(bani care se duc lui direct, ca si hrană, cât şi oamenilor plătiţi sa-l păzească, sa aibă grija de el etc.). Astfel, pe lângă faptul că acel om a făcut un rău societatii, el face in continuare rău, aceasta trebuind să cheltuie cu el bani, bani pe care societatea nu si-i va recupera niciodată (in cazul celor care sunt inchisi pe viaţa, aceştia nu mai sunt utili cu nimic societatii, ei fiind până la sfârşitul vieţii “în grija societăţii”).
Argumentul psihologic
Teoretic, pedeapsa cu moartea ar trebui să descurajeze potenţialii infractori. O pedeapsă capitală e mai înfricoşătoare decât o pedeapsă cu închisoarea (fie şi pe viaţă).
Act de prevenţie
Această pedeapsă este aplicată de obicei criminalilor consideraţi a fi deosebit de periculoşi şi care nu mai pot fi reabilitaţi. Din păcate însă, există nenumărate cazuri de evadări (în cazul pedepsei cu închisoarea pe viaţă), iar în astfel de cazuri evadatul ştie că oricum o pedeapsă mai mare de atât nu există. De asemenea, aceştia, dacă nu sunt bine-supravegheaţi, pot comite crime împotriva altor deţinuţi în închisori.
“Educaţia” din închisori
Există studii numeroase referitoare la viaţa din închisoare şi la rolul acesteia. Cei mai importanţi sociologi care au studiat acest lucru sunt Erving Goffman şi Anthony Giddens. Ei accentuează “defectele” pe care le are sistemul penitenciarelor în prezent. Astfel, conform teoriei etichetării, oamenii sunt devianţi pentru că aşa li se spune că sunt. Iar în închisoare acest lucru este accentuat de faptul că zilnic gardienii le amintesc deţinuţilor de ce se află acolo. Asta înseamnă că acolo, în închisoare, în loc să corecteze comportamentele deviante ale deţinuţilor, aceştia le accentuează. Aplicarea etichetelor persoanelor instituţionalizate vedem astfel că apare încă din prima clipă în care aceştia păşesc în instituţia respectivă şi chiar rămân şi după ce au părăsit instituţia (Giddens, 2000). Goffman accentuează aceasta teorie cu exemplul bolnavilor psihici, care pe de-o parte au o imagine negativă în afară, dar şi imaginea lor despre propriile persoane este de asemenea negativă(Goffman, 2003).
Tot aici trebuie precizat că în închisoare deţinuţii se pot influenţa unii pe alţii. Teoria învăţării, aparţinând Şcolii de la Chicago, susţine că nu există oameni care se nasc devianţi, ci aceştia învaţă acest comportament de la alţii. Astfel, în închisoare, deţinuţii, în loc să se îndrepte, învaţă noi tehnici, iar după eliberare nu fac altceva decât să le pună în aplicare. Dacă vorbim de criminali, se poate considera că acesta poate învăţa pe alţi deţinuţi, cu fapte mai puţin grave, să facă şi altfel de infracţiuni.
Din aceste motiv, susţinătorii pedepsei capitale consideră ca infractorii deosebit de periculoşi precum criminalii în serie trebuie eliminaţi definitiv din societate, ei făcând rău chiar şi în închisoare.
Este o forma de respect pentru viaţa umana
Opozanţii pedepsei cu moartea spun cel mai adesea că pedeapsa cu moartea incalcă un drept fundamental din Carta Drepturilor Omului: Dreptul la viaţă.(Articolul 3) . Cum rămâne însă cu dreptul la viaţă al victimelor celor condamnaţi? Sau cu respectul pe care societatea este datoare să îl arate familiilor victimelor? Astfel, susţinătorii pedepsei capitale susţin că statul are datoria de a arăta că preţuieşte vieţile cetăţenilor săi şi că este capabil să pedepsească orice încălcare a acestui drept de o manieră fermă si pe măsură . Doar astfel, consideră aceştia, statul ar arăta că ar respecta cel mai de preţ lucru al cetăţenilor acestuia: viaţa.