In viziunea poetului, arta are un efect tămăduitor. Identifica și analizează versurile in care creația este văzută ca o izbăvire. Testament de Tudor Arghezi
Răspunsuri la întrebare
Pentru a înțelege mai bine cerința, îți voi simplifica ideea poeziei.
„Testament” este o artă poetică, iar o artă poetică face referire la concepția autorului despre creație. În asemenea texte întâlnim adesea sugestiile (simbolurile). Aceste simboluri sunt cuvintele cheie după care ne ghidăm pentru a înțelege/simplifica textul poetic mai bine.
În cazul acesta, poezia „Testament”, publicată în 1927 în volumul ”Cuvinte potrivite” este o artă poetică modernistă în care autorul își exprimă viziunea despre creația literară, despre menirea literaturii și despre importanța artistului în societate. Tema poeziei este reprezentată de creația literară în ipostaza de meșteșug, creație lăsată ca moștenire unui fiu spiritual. Această temă este sugerată în a doua secvență a poeziei, creația fiind elaborată cu multă trudă de către poet.
În viziunea argheziană, arta are rolul de a metamorfoza răul în bine și frumos, așa cum arată poetul în versul „Veninul strâns l-am preschimbat în miere”. Această construcție e de natură oximoronică și metaforică. Prin meșteșugul cuvintelor se pot exprima imagini sensibile de excepție, dar se poate stigmatiza și răul din jur. Cu alte cuvinte, poezia argheziană are atât rol cathartic, cât și rol moralizator. Drept argument avem versurile ”Am luat cenușa morților din vatră”/„Și am făcut-o Dumnezeu de piatră.” Aici trecutul se sacralizează, devenind un îndreptar pentru tânăra generație.
În plus, pentru a întări momentul în care creația este percepută ca o izbăvire, putem privi a treia strofă a textului poetic, loc în care observăm relații de opoziție între anumite cuvinte și chiar idei. Astfel, avem ca exemple următoarele versuri, pe lângă cel menționat mai sus: „Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,”/„ Făcui din zdrenţe muguri şi coroane”.
În același timp, putem lua în considerare și penultima strofă ca fiind un moment în care creația este văzută ca o izbăvire, din moment ce creația ajunge să fie „Rodul durerii de vecii întregi.”, iar „Din bube, mucegaiuri şi noroi”/„Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”. Scopul acestor strofe este de a ne arăta truda pe care o face pentru a ajunge la creația sa, creație la care nu putea ajunge fără ajutorul străbunilor săi.
În final, putem considera că meșteșugul lui (creația sa) este văzut ca o izbăvire.
Mai jos ai un comentariu după care te poți ghida pentru a înțelege textul mai bine.
https://brainly.ro/tema/5162601
Spor la teme!
#SPJ1