Incepe un eseu cu versul :,,Vin din muntii Latiniei..." textul avand continut istoric la tema romanizarea dacilor.
Dau Coroana!!!Am mare nevoi.
Răspunsuri la întrebare
Te-ai nascut in Romania? Este clar ca vii din muntii Latiniei, chiar daca te-ai nascut la campie sau la deal. Latinia, actuala Italie este situata la o altitudine mai mica decat cea a tarii noastre, facand abstractie de Alpii din nordul Italiei.
Istoric vorbind, stau lucrurile asa cum explic in urmatoarele randuri.
Dupa razboaiele daco-romane 101-102 si 103-105 e.n., cea mai mare parte a trupelor romane s-au intors "la casele lor", dar am ramas si mare parte dintre acestia pe teritoriul dacic pentru a asigura controlul asupra Daciei. Romanizarea Daciei s-a facut treptat, in general pe cale pasnica. Multi dintre romanii ramasi in Dacia s-au casatorit cu frumoasele fete dace si au intemeiat familii. Copiii lor, se poate spune, fara nici o aberatie, ca erau daco-romani, bilingvi. Treptat s-a declarat limba latina ca limba oficiala in institutii, in administratie, in biserici. Numele Romaniei si al poporul român poarta in mod unic, dintre toate tarile si popoarele de origine latina, numele Romei, capitala Imperiului Roman.
Inchei prin poezia lui Grigore Vieru, "Cantare scrisului nostru":
"Lui Ion Druta
Sunt un om al nemaniei,
Lumii astea nestrain.
Vin din muntii latiniei,
Deci, si scrisul mi-i latin!
Zis-a cerul: „Fiecare
Cu-al sau port, cu legea sa!“
Scrisul ei si rama-l are,
Eu de ce nu l-as avea?!
Ah, din sangele fiintei
Ni l-ati smuls si pangarit
Si pe lemnul suferintei
Ca pe Crist l-ati rastignit!
Ochii lui cei ai uimirii,
Cand i-ati scos si nimicit,
Ati scos ochii nemuririi
Ce pre noi ne-au indragit.
Ne-ati vroit schimba chiar teasta,
Sufletul, stravechiul grai,
Invatandu-ne ca asta
E un bine, e un rai.
Dar din mare „paradisul“
Iata ce-nvataram noi:
Cine-ntai iti fura scrisul,
Celelalte-ti ia apoi!
Vremuri alte vin sa nasca
Omul unui nou destin.
Cum mintintu-m-ai, stramb dascal,
Scrisul meu ca mi-i strain.
Si din gura si din carte
Cum mintitu-m-ai mereu,
Cum uratu-m-ai de moarte
Cand aflai ca-i scrisul meu!
Stiu: esti gata sa ma rumegi
In slugarnicii tai clesti
Cand ma uit cu ochii umezi
Catre crinii latinesti.
Stiu ca pasii tai ma latra
Cand, durut, la el revin.
Ci va arde da! in vatra
Focul scrisului latin!
Foc de care mult mi-i sete,
Care,-ndurerat si sfant,
Graul altor alfabete
N-a aprins si ars nicicand.
Deci, lasati-ne in firea
Mostenita din strabuni
Si-ti primi in loc iubirea,
Pacea unor oameni buni.
Nu-i o vina, Doamne iarta,
Floarea lui ca o vazum,
Ca ne-am fost iubit odata
Si ne mai iubim si-acum.
Sunt un om al nemaniei,
Lumii astea nestrain.
Vin din muntii latiniei,
Deci, si scrisul mi-i latin!"