Question

Indică impactul pe care l-a avut asupra elevului întâlnirea cu profesorul de științe naturale, așa cum reiese din

textul dat.
M-a cucerit de la cea dintâi lecție și a rămas preferatul meu până la moarte, câțiva ani mai târziu, Nicolae

Moisescu, profesorul de științe naturale. Era înalt, foarte slab, aproape uscat și părea mai bătrân decât era pentru că

avea părul și mustățile albe. Vorbea încet, rar, parcă și-ar fi economisit forțele, și vorbea plimbându-se prin fața

băncilor, cu pași mici, ușori, întretăiați de scurte opriri ca să poată privi mai bine, adânc, în ochi, unul din elevi. Zâmbea după fiecare frază, parcă ar fi parcă ar fi vrut să sublinieze punctul și pauză care trebuiau s-o separe de

fraza următoare. Întovărășea expunerea cu gesturi largi, leneșe, și atunci înțelegeai cât de perfect izbutise să-și

dozezeze puțina energie de care dispunea.

Avea acest obicei: venea cu microscopul în clasă și ne chema pe rând să privim, și apoi îl puneam sa desenăm

pe tabla cele ce văzusem. Arareori unul din noi izbuti să reproducă, foarte aproximativ, acele stranii forme irizate*,

madreporice*, pe care le descopeream, leabuream, le pierdeam și le descopeream din nou, învârtind încet șurubul

microscopului. M-a remarcat, cred, pentru că mă număram printre cei care se dovediseră în stare să deseneze ce

vedeau. De atunci, nu m-a mai slăbit. Mă privea mereu în ochi, parcă mi-ar fi cerut părerea, îmi punea necontenit

întrebări. Pe nesimțite, m-am trezit că sunt anumite taine pe care le înțelegeam. Erau tainele acelei puteri misterioase

pe care Moisescu o numea „Natură”, înțelegeam de ce fluturele de pădure are aripile de culoarea scoarței de copac, de ce ariciul este prevăzut cu țepi, de ce bărbătușii atâtor păsări atâtor păsări sunt mai exuberant împodobiți decât

femelele. […] Lumea nu se mai arăta ca o aglomerare de vietăți și fără întâmplări fără legătură între ele, ce se

dovedea a fi rezultatul unei voințe unice și irezistibile. […] Dar mai cu seamă am învățat se iubesc și se disting

felurite animale, îndeosebi reptilele, batracienii și insectele. Nicolae Moisescu ni le arăta în planșe colorate, sau

împăiate, sau conservate în borcane cu alcool, în insectare. Apoi, le-am contemplat, cu întreaga clasă, la Muzeul de

Științe Naturale de la Șosea. Am revenit de atunci, cu regularitate, în fiecare duminică, toată iarna aceea. Și cu câtă

nerăbdare n-am așteptat să se desprimăvăreze, ca să pot, în sfârșit, să pornesc după insecte în pădurile din jurul

Bucureștiului... Poate că pasiunea aceasta pentru științele naturale m-a salvat, m-a ajutat să traversez criza în care

intrasem, aproape fără să-mi dau seama, și care nu era numai o criză de pubertate. Căci în afară de zoologie nu mă

interesa nimic.

(Mircea Eliade, Memorii)​

Answer 1

Răspuns:

profesorul de științe naturale aprecia foarte mult elevul prin felul lui de a fi ai prin interesul lui la ore așa că nu a fost uitat niciodată