informație despre Ştefan Neaga
Răspunsuri la întrebare
Ștefan Neaga (n. 24 noiembrie 1900, Chișinău, Basarabia, Imperiul Rus — d. 30 mai 1951, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un compozitor, pianist și dirijor moldovean, membru de onoare al Academiei RSS Moldovenești din 1943.
La 18 ani Ștefan Neaga a terminat cu distincție școala muzicală din Chișinău. El a absolvit-o, având concepții progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii școlii muzicale St. Neaga s-a întâlnit cu Grigoraș Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea cu acest muzicant atât de apropiat de arta populară, a jucat un rol important în viața viitorului compozitor. În scurt timp a început a lucra în orchestra lui Dinicu în calitate de acompaniator, și treptat Neaga se înrola în activitatea de creație, ocupându-se cu prelucrarea cântecelor populare.
În 1920 el intră la academia de muzică și artă dramatică în clasa de pian special. Neaga nu-și termină studiile de compoziție: el absolvește cu mențiune academia la clasa de pian special și-și ia diploma cu atestarea de artist-specialist liber.Tânărul muzician concertează. Repertoriul său cuprinde creații de Bach, Beethoven, Ceaikovski, Chopin, Liszt, Debussy, Ravel, R. Strauss alți compozitori.
În 1926 el intră pentru a doua oară la academia de muzică și artă teatrală. În 1931 își termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziție ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult și instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) și muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum și în concerte; compune alături de Dinicu și în 1937 i se acordă premiul expoziției universale de la Paris. În același an Neaga este înscris ca student al școlii superioare pedagogice muzicale din Paris. Timp de 2 ani St. Neaga studiază la cunoscutul pedagog Nadi Bulanje – reprezentantă a impresionismului francez. Ea îl sfătuia în permanență să utilizeze mai amplu tezaurul folcloric.
În piesele pentru pian din acea perioadă compozitorul se lăsa influențat de stilul virtuos, de salon.