informatii despre aparitia primelor mecanisme de masurare a timpului urgent va rog
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Istoria măsurării timpului se referă la evoluția dispozitivelor de măsurat timpul: clepsidre, ceasuri, cronometre. Încă din perioada celor mai vechi civilizații, omul a fost preocupat de măsurarea timpului și aceasta pentru a-și putea organiza viața socială, religioasă, economică. La început, ca referință i-au servit fenomene ciclice ca anotimpurile, ciclul lunar, deplasarea aparentă a planetelor.
Explicație:
clepsidra:Este alcătuită din două incinte de sticlă, una deasupra celeilalte, conectate printr-un tub fin, de asemenea din sticlă. Una din incinte este de obicei umplută cu nisip, acesta scurgându-se în cea de-a doua incintă, cu o viteză relativ constantă. După ce incinta s-a golit, clepsidra este întoarsă, pentru a măsura o altă perioadă de timp. Deși existența clepsidrei a fost presupusă și la popoarele antichității, care de altfel dispuneau de tehnologia necesară, prima atestare a existenței clepsidrei apare într-o pictură a pictorului italian Ambrogio Lorenzetti din 1328.
Clepsidrele funcționau cu nisip, apă, praf de coajă de ou sau marmură sfărâmată.
ceasul:este un instrument de măsurare a timpului. În mod normal, termenul „ceas” se referă la un dispozitiv ce indică ora exactă conform unui standard de timp, iar termenul cronometru la un dispozitiv ce măsoară durate de timp. Prin extensie, termenul „ceas” se utilizează și pentru dispozitive care recepționează și indică ora exactă transmisă prin satelit de un dispozitiv aflat la distanță. Ceasul se poartă la încheietura mâinii sau legat de un lănțișor și purtat în buzunarul de la vestă sau pantaloni. Ceasul de mână este cel mai utilizat ceas în ziua de azi.
Cronometrul este un ceas special, care are funcțiuni specifice, de măsurat cu mare exactitate doar intervale de timp. Acest mecanism a devenit indispensabil în întrecerile sportive și în stabilirea recordurilor pe o durată fixă de timp.
cu plăcere!sper că te-am ajutat!