Informatii despre biserica sfantul Nicolae din Buzau.Sa fie de jumatate de pagina a-4!
Dau coroana!
ExploziedelaItalieny:
Ma ajuti?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
RaportBiserica a fost ctitorită în anul 1775 de vătaful de plai Tudor Săseanu pe locul unei biserici anterioare din lemn, fiind pictată în 1797, apoi reparată în 1863 şi 1879.
În perioada 1 august - 15 octombrie 2000 a fost realizată prima campanie de cercetare arheologică în perimetrul bisericii parohiale, necesară pentru detalierea proiectului de restaurare-consolidare. Această campanie a fost urmată de o supraveghere arheologică în anul 2001 cu ocazia executării lucrărilor de consolidare a infrastructurii bisericii.
În anul 2000 au fost efectuate 10 casete în perimetrul şi la interiorul bisericii precum şi pe latura sudică a zidului de incintă, la exteriorul acestuia. Scopul cercetărilor a fost acela de stabilire a nivelmenturilor necesare lucrărilor de consolidare şi determinarea eventualelor etape de construcţie a bisericii şi anexelor acesteia.
Pământul viu este reprezentat de cel puţin două straturi de depunere aluvionară, alcătuite din pietrişuri rulate. Cel mai vechi strat conţine şi pământ argilos cu urme feruginoase, fragmente de marne şi flişuri, nisip, combustii vegetale. Stratul următor conţine predominant pietrişuri şi nisipuri, combustii vegetale şi rar humus vechi. Acest ultim strat este practic absent în interiorul bisericii şi pe latura de S a acesteia. La exteriorul incintei, pe latura de S, pământul viu este reprezentat de loess-uri nisipoase şi de pământuri argiloase cu nisipuri şi concreţiuni. Toate aceste niveluri sunt dispuse într-o pantă orientată de la N la S şi de la E la V, astfel că depunerile antropice şi talpa de fundare a bisericii au urmărit curba terenului natural. Aproape toate depunerile antropice aparţin sec. XIX-XX, nivelurile de construcţie şi călcare iniţiale, la exteriorul bisericii fiind înlăturate la săparea unor gropi pentru morminte, sau fiind spălate de apele pluviale. În general, nivelul de călcare din sec. XVIII s-a păstrat până în zilele noastre.
Zidăria bisericii actuale este realizată din asize de cărămizi, dispuse pe lung şi lat, la nivel de soclu şi elevaţie şi din bolovani de râu şi rare cărămizi fragmentare de epocă, la nivel de fundaţie. Ea este unitar construită la nivelul tuturor compartimentelor sale.
Fundaţia a fost realizată prin săparea unui şanţ de fundare care a urmărit curba terenului natural. De la început, constructorul a resimţit dificultăţi extrem de mari datorate terenului de construcţie, de o duritate deosebită.
Astfel, panta terenului l-a determinat să încerce o nivelare, prin împingerea pământului rezultat din săpătură, de la N către S. Începând din dreptul altarului şi de la intrarea în pridvorul actual, pentru realizarea unei cote apropiate a umărului de fundare, s-a folosit cofrag din scândură pentru turnarea fundaţiei. În jumătatea de N a bisericii, amestecul de bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi fragmentare de epocă cu mortar de var şi nisip, a fost turnat în cofragul natural reprezentat de şanţul de fundare. Jumătatea inferioară a fundaţiei din jumătatea sudică a bisericii a fost turnată în cofrag natural, iar jumătatea superioară în cofrag din scânduri. Apoi a fost adus pământul aruncat din săpătura şanţurilor de fundare, în jurul fundaţiei ce rămăsese deasupra terenului. Din acest motiv, în decursul timpului fundaţia din jumătatea sudică a fost "spălată" de depunerea de pământ, până aproape de cota pământului viu.
Pe latura de S a actualului zid de incintă a fost realizată o clădire de proporţii modeste. Ea a fost întreţesută cu zidul de incintă din etapa I (1775 ?). Ambele construcţii au avut o fundaţie realizată din bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi de epocă.
În perioada 1 august - 15 octombrie 2000 a fost realizată prima campanie de cercetare arheologică în perimetrul bisericii parohiale, necesară pentru detalierea proiectului de restaurare-consolidare. Această campanie a fost urmată de o supraveghere arheologică în anul 2001 cu ocazia executării lucrărilor de consolidare a infrastructurii bisericii.
În anul 2000 au fost efectuate 10 casete în perimetrul şi la interiorul bisericii precum şi pe latura sudică a zidului de incintă, la exteriorul acestuia. Scopul cercetărilor a fost acela de stabilire a nivelmenturilor necesare lucrărilor de consolidare şi determinarea eventualelor etape de construcţie a bisericii şi anexelor acesteia.
Pământul viu este reprezentat de cel puţin două straturi de depunere aluvionară, alcătuite din pietrişuri rulate. Cel mai vechi strat conţine şi pământ argilos cu urme feruginoase, fragmente de marne şi flişuri, nisip, combustii vegetale. Stratul următor conţine predominant pietrişuri şi nisipuri, combustii vegetale şi rar humus vechi. Acest ultim strat este practic absent în interiorul bisericii şi pe latura de S a acesteia. La exteriorul incintei, pe latura de S, pământul viu este reprezentat de loess-uri nisipoase şi de pământuri argiloase cu nisipuri şi concreţiuni. Toate aceste niveluri sunt dispuse într-o pantă orientată de la N la S şi de la E la V, astfel că depunerile antropice şi talpa de fundare a bisericii au urmărit curba terenului natural. Aproape toate depunerile antropice aparţin sec. XIX-XX, nivelurile de construcţie şi călcare iniţiale, la exteriorul bisericii fiind înlăturate la săparea unor gropi pentru morminte, sau fiind spălate de apele pluviale. În general, nivelul de călcare din sec. XVIII s-a păstrat până în zilele noastre.
Zidăria bisericii actuale este realizată din asize de cărămizi, dispuse pe lung şi lat, la nivel de soclu şi elevaţie şi din bolovani de râu şi rare cărămizi fragmentare de epocă, la nivel de fundaţie. Ea este unitar construită la nivelul tuturor compartimentelor sale.
Fundaţia a fost realizată prin săparea unui şanţ de fundare care a urmărit curba terenului natural. De la început, constructorul a resimţit dificultăţi extrem de mari datorate terenului de construcţie, de o duritate deosebită.
Astfel, panta terenului l-a determinat să încerce o nivelare, prin împingerea pământului rezultat din săpătură, de la N către S. Începând din dreptul altarului şi de la intrarea în pridvorul actual, pentru realizarea unei cote apropiate a umărului de fundare, s-a folosit cofrag din scândură pentru turnarea fundaţiei. În jumătatea de N a bisericii, amestecul de bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi fragmentare de epocă cu mortar de var şi nisip, a fost turnat în cofragul natural reprezentat de şanţul de fundare. Jumătatea inferioară a fundaţiei din jumătatea sudică a bisericii a fost turnată în cofrag natural, iar jumătatea superioară în cofrag din scânduri. Apoi a fost adus pământul aruncat din săpătura şanţurilor de fundare, în jurul fundaţiei ce rămăsese deasupra terenului. Din acest motiv, în decursul timpului fundaţia din jumătatea sudică a fost "spălată" de depunerea de pământ, până aproape de cota pământului viu.
Pe latura de S a actualului zid de incintă a fost realizată o clădire de proporţii modeste. Ea a fost întreţesută cu zidul de incintă din etapa I (1775 ?). Ambele construcţii au avut o fundaţie realizată din bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi de epocă.
Alte întrebări interesante
Studii sociale,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă