informații despre căluțul de mare
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Este răspândit în lungul coastelor europene ale Oceanului Atlantic de la Insulele Britanice și Țările de Jos până în Maroc, Insulele Canare, Madeira și Azore, și în apropierea coastelor din Marea Mediterană și Marea Neagră
Culoarea corpului este cafeniu-roșcat sau brun-negricios, abdomenul cenușiu sau albicios.
Corpul este răsucit în regiunea dinainte a capului și în regiunea cozii și comprimat lateral, cu coada îngustă și prehensilă, cu care se prinde de plantele acvatice. Întreg corpul este acoperit cu plăci osoase. Înotătoarea codală lipsește. Înotătoarea dorsala are marginea rotunjită. Capul prevăzut cu tubercule este fixat pe trunchi în unghi drept, având o creastă la ceafă și un bot tubular. Capul și botul tubular seamănă cu capul unui cal, fenomen unic în clasa peștilor.
Trăiește în apropierea coastelor, la adâncimi mici, printre tufele de alge sau de iarbă de mare (Zostera, Posidonia), ținându-se încârligat cu coada de acestea și cu restul corpului drept, vertical. Înoată în poziție verticală.
Se hrănește cu alge și mici crustacei.
Femela depune în mai-iulie până la 400-500 icre, de forma unor pere, în punga incubatoare de pe partea ventrală a masculului, unde stau 4 săptămâni. După trecerea acestui termen, masculul deschide punga și dă libertate puilor, fără a se mai îngriji de ei.
Nu are importanță economică. În unele țări se usucă și se comercializează ca "ornament" sau „amintire" curioasă. Se poate folosi ca pește de acvariu, cu apă marină.
Răspuns:
Puțină lume știe despre căluții de mare din Marea Neagră că sunt de fapt niște pești și au toate organele unui pește, fiind în același timp singura vertebrată care înoată vertical, cu capul în sus.
Există aproape 50 de specii de căluți de mare, în Marea Neagră, predominant, se întâlnește căluțul de mare comun (Hyppocampus guttulatus).
Acesta poate fi întâlnit în diverse stadii de dezvoltare cu dimensiunea între 8-18cm și cu un colorit ce poate varia de la galben-verzui până la brun-negricios, raportându-se chiar și unele exemplare albi-pestriți.
Este o creatura timidă, ce se sperie ușor și încearcă să-și ascundă privirea, din această cauză, multor fotografi subacvatici li se testează răbdarea până când reușesc să obțină o poză reușită din față sau măcar din profil.
Căluții de mare au o coadă agățătoare (prehensilă), precum cameleonul, cu care se agață de alge și se acorează pentru a nu fi purtat de valuri sau curenți. În timpul înotului coada stă rulată și are rol numai de balansare și ancorare, nicidecum de propulsare. Au o aripioară dorsală mai mare pentru deplasări orizontale și doua mai mici, laterale, pentru deplasări verticale.
Se hrănesc prin aspirarea apei în care se găsesc alge, mici crustacei și alte microorganisme.
Un zvon ce se confirmă în cazul căluților de mare este acela că masculii sunt cei care nasc!
Ritualul de curtare este foarte interesant de urmărit; masculii, când sunt în preajma unei femele vor începe să tremure iar femela poate să îl ignore sau să îi răspundă prin a începe să “danseze”. Însă, de cele mai multe ori, femelele vor răspunde pozitiv invitației masculului și se vor înmulți. Aceasta va transfera icrele (aprox 200) în punga abdominală a masculului unde vor incuba o perioadă de aproximativ 2-4 săptămâni. După acest termen, masculul deschide punga și eliberează puii, fără a se mai îngriji ulterior de ei. Puii cresc relativ repede și în trei luni ating maturitatea sexuală, fiind deja capabili să se reproducă la rândul lor.
Durata medie de viață este de un an sau un an și jumătate, însă în acest timp vor depune ouă de mai multe ori.
În România, căluții de mare sunt specie protejată prin ORDINUL nr. 642 din 15 iulie 2005.
Din această cauză și din efortul comun al biologilor marini și al diverselor ONG-uri, în ziua de astăzi ne bucurăm de o revenire în număr a populației de căluți de mare din Marea Neagră.
sper că te-am ajutat!
COROANĂ!!!