informații despre Carol al 14-lea urgent
Răspunsuri la întrebare
Charles XIV John ( suedez și norvegian : Karl XIV Johan ; născut Jean Bernadotte ; 26 ianuarie 1763 - 8 martie 1844) a fost rege al Suediei și Norvegiei din 1818 până la moartea sa. În listele moderne de regi norvegieni, el este numit Carol al III-lea Ioan . A fost primul monarh al dinastiei Bernadotte .
Născut în Pau, în sudul Franței, Bernadotte s-a alăturat Armatei Regale Franceze în 1780. După izbucnirea Revoluției Franceze , el a expus un mare talent militar, crescând rapid printre rânduri, și a fost numit general de brigadă până în 1794. A slujit cu distincție în Italia și Germania și a fost pe scurt ministru de război. Relația sa cu Napoleon a fost turbulentă; cu toate acestea, Napoleon l-a numit Mareșal al Imperiului la proclamarea Imperiului Francez . Bernadotte a jucat un rol semnificativ în victoria franceză de la Austerlitz și a fost făcut prinț de Pontecorvo ca recompensă. Bernadotte a fost, prin căsătorie cuDésirée Clary , cumnatul lui Joseph Bonaparte și, astfel, membru al familiei imperiale extinse.
În 1810, Bernadotte a fost ales în mod neașteptat moștenitorul prezumtiv al regelui Carol al XIII-lea al Suediei fără copii , datorită pledoariei baronului Carl Otto Mörner , un curtez suedez și membru obscur al Riksdag of the Estates . El și-a asumat numele de Charles John și a fost numit regent și generalisimo al Forțelor Armate Suedeze, la scurt timp după sosirea sa devenind de facto șef de stat pentru cea mai mare parte a timpului său ca prinț moștenitor. În 1813, după invazia bruscă neprovocată franceză a Pomeraniei suedeze , prințul moștenitor Charles John a fost esențial în crearea celei de-a șasea coaliții prin alierea cuȚarul Alexandru și folosind diplomația suedeză pentru a reuni Rusia și Marea Britanie în alianță. Apoi a fost autorul Planului Trachenberg , planul de campanie aliat câștigător de război și a comandat Armata Aliată a Nordului care a făcut atacul decisiv în ultima zi a catastrofalei înfrângeri franceze de la Leipzig . Charles John l-a forțat pe regele danez să cedeze Norvegia Suediei după războiul celei de-a șasea coaliții , ducând la războiul suedez-norvegian din 1814, unde Norvegia a fost învinsă după un singur conflict de vară. Aceasta a pus Norvegia într-o uniune cu Suedia, care a durat aproape un secol înainte de a fi dizolvat pașnic în 1905. Războiul suedez-norvegian din 1814 este creditat ca ultimul conflict și război direct al Suediei .
La moartea lui Carol al XIII-lea în 1818, Charles John a urcat pe tron. El a prezidat o perioadă de pace și prosperitate și a domnit până la moartea sa în 1844.
Bernadotte s-a născut la Pau , Franța, ca fiul lui Jean Henri Bernadotte (1711–1780), procuror la Pau, și al soției sale (căsătorită la Boeil , 20 februarie 1754) Jeanne de Saint-Jean (1728–1809), nepoată a stareț laic de Sireix . Numele familiei a fost inițial du Poey (sau de Pouey), dar a fost schimbat în Bernadotte - un nume de familie al unei strămoșe la începutul secolului al XVII-lea. La scurt timp după naștere, Baptiste a fost adăugat la numele său, pentru a-l deosebi de fratele său mai mare Jean Évangeliste. Bernadotte însuși a adăugat Jules la primele sale nume ca un tribut adus Imperiului Francez sub Napoleon I .
La vârsta de 14 ani a fost ucenic la un avocat local. Cu toate acestea, moartea tatălui său când Bernadotte avea doar 17 ani a oprit tânărul să urmeze cariera tatălui său.
Răspuns:
Născut 26 ianuarie 1763
Decedat 8 martie 1844
Carol al XIV-lea Ioan, francez prin naștere, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Bernadotte
Explicație:
a fost rege al Suediei și Norvegiei, prinț suveran de Pontecorvo, general și Mareșal al Primului Imperiu Francez. Este fondatorul actualei dinastii ce se află pe tronul Suediei.Înrolat în 1780, promovează rapid sub comanda generalului Kléber, în armata Rinului, devenind general de brigadă pe 29 iunie 1794 și general de divizie pe 23 octombrie, același an.
Participă la campania din Italia din 1797, sub ordinele generalului Napoleon Bonaparte. Din februarie până în aprilie 1798 este ambasador al Franței la Viena și ministru de război din 3 iulie până în 14 septembrie 1799.