Informații despre cetatea de la butuceni
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Cetatea de la Butuceni este cea mai veche construcție fortificată de la Orheiul Vechi, amplasată pe promontoriul Butuceni. Teritoriul pe care se află urmele fostei fortificații are o formă ovală alungită orientată pe direcția răsărit-asfințit.
a fost descoperită încă în anii 40-50 ai sec. XX de către arheologul G.D. Smirnov. Cetatea se întinde de la Vest spre Est pe promontoriul înalt, partea de Nord a ei fiind marginalizată de malul abrupt al Răutului, ce se înalţă deasupra rîului cu 60 m.Est pe promontoriul înalt, partea de Nord a ei fiind marginalizată de malul abrupt al Răutului, ce se înalţă deasupra rîului cu 60 m. Patrea de Sud se opreşte în rîul Răut. Partea de est e înconjurată de prăpăstii adînci şi maluri abrupte şi doar o intrare îngustă leagă această limbă de pămînt cu lumea înconjurătoare
Cetatea era apărată de 9 sisteme fortificaţionale (valuri şi şanţuri de apărare), aflate la diferite distanţe una de cealaltă, plasate în vestul şi estul cetăţii, în cele mai vulnerabile locuri. Şanţurile aveau adîncimea de 3,45 m, iar înălţimea valurilor, inclusiv cu pilonii din lemn atingea 10-20 m. Liniile de apărare se întindeau de la malul abrupt al stîncii pînă la celălalt mal al Răutului. Acest tip de fortificaţii a intrat în istorie ca faimosul „Murus Dacicus” (zidul dacic).
Cu timpul, odată cu creşterea aşezării, linia a 3-a de apărare a început să stîmtoreze locuitorii cetăţii, astfel ea fiind demolată. Între liniile 4 şi 5 de apărare se află o suprafaţă destul de mare de teren, folosit ca ocol pentru vitelele adunate aici în timp de război. Ceramica greacă reprezintă aproximativ 20-25% din toată ceramica găsită la Butuceni, ceea ce vorbeşte despre prezenţa unui comerţ foarte dezvoltat între geţii din partea locului şi grecii din coloniile nord-pontice.
Cetăţuia getică de la Butuceni era, probabil, una din cele mai importante dave din spaţiul pruto-nistrean, un puternic centru militar şi politic al geţilor, cunoscînd apogeul dezvoltării sale în sec. IV-III î.Hr. De aici mărfurile greceşti sosite pe calea apei, se răspîndeau în cetăţile şi şeliştile de pe ambele maluri ale Răutului.