Informații despre Lacul Ursu URGEEEEENT!!!
Răspunsuri la întrebare
Aria naturală se află în extremitatea estică a judeţului Mureş (Depresiunea Praid-Sovata), la poalele sud-vestice ale Munţilor Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaţilor Moldo-Transilvani ce aparţin lanţului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al oraşului Sovata.
Descriere Lacul UrsuRezervaţia naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate)[3] şi se întinde pe o suprafaţă de 79 hectare.
Aria naturală reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice (andezite cu amfiboli) şi masive de sare. Aceasta include Lacul Ursu (declarat monument al naturii), un un important lac sărat helioterm format odată cu prăbuşirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa păraielor ce coboară de pe versanţii din apropiere. În arealul rezervaţiei pe lângă Lacul Ursu, sunt incluse şi: Lacul Aluniş, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roşu şi Lacul Verde.
BiodiversitateMasivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris), jugastru (Acer campestre), plop tremurător (Populus tremula), cireş sălbatic (Cerasus avium), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), păducel (Crataegus monogyna), măr pădureţ (Malus silvestris), alun (Corylus avellana).
Crin de pădure (Lilium martagon)La nivelul ierburilor vegetează mai multe elemente floristice, printre care unele endemice pentru această zonă sau protejate prin Directiva Consiliului Europei 92/43/CEE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică)[4]; astfel: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), crinul de pădure (Lilium martagon), ghiocel (Galanthus nivalis), lăptucul oii (Telekia speciosa), veronică (Veronica chamaedrys), rostopască (Chelidonium majus), iederă (Hedera helix), păpădie (Taraxacum officinale), morcoveancă (Pleurospermum austriacum), pătlăgină (Plantago gentianoides), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboţica cucului (Primula veris), coada şoricelului (Achillea millefolium), ţâţa-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla) sau urzică (Urtica dioica).
Raţa sălbatică în rezervaţia naturală Lacul UrsuFauna rezervaţiei este una bogată şi variată în specii de mamifere, păsări, reptile şi peşti; dintre care unele protejate prin aceeaşi Directivă a Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică)[4] sau aflate pe lista roşie a IUCN; astfel: urs brun (Ursus arctos)[5], cerb (Cervus elaphus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa), lup cenuşiu (Canis lupus)[6], vulpe roşcată (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx)[7], pisică sălbatică (Felis silvestris)[8], jder de copac (Martes martes)[9], jder de piatră (Martes foina), viezure (Meles meles), veveriţă (Sciurus vulgaris), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), mierlă (Turdus merula), mierla de apă (Cinclus cinclus), cuc (Cuculus canorus), cinteză (Fringilla coelebs), viespar (Pernis apivorus), şorecarul comun (Buteo buteo), piţigoi mare (Parus major), nagâţ (Vanellus vanellus), alunar (Nucifraga caryocatactes), dumbrăveancă (Coracias garrulus), guşter (Lacerta viridis) sau păstrăvul de munte (Salmo trutta fario)[10]