Însă, afară de politică, care le ia mai mult de jumătate din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai puțin o coloră locală. Albina este prea moldovenească, Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne bagă în seamă, Foaia inimii, din pricina unor greutăți deosebite, nu este în putință de a avea împărtășire de înaintirile intelectuale ce se fac în ambele principaturi. O foaie, dar, care, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura națională, o foaie care, făcând abnegație de loc, ar fi numai o foaie românească și prin urmare s-ar îndeletnici cu producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune, această foaie, zic, ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. O asemenea foaie ne vom sili ca să fie DACIA LITERARĂ. Așadar, foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii românești, în care, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fieștecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său. Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Iubitori ai păcii, nu vom primi nici în foaia noastră discuții ce ar putea să se schimbe în vrajbe. Literatura noastră are trebuință de unire, iar nu de dezbinare; cât pentru noi, dar, vom căuta să nu dăm cea mai mică pricină din care s-ar putea isca o urâtă și neplăcută neunire. În sfârșit, țelul nostru este realizarea dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți.
Dorul imitației s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este mai ales covârșitoare în literatură. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unei literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. Foaia noastră va primi cât se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale îi vor umple mai toate coloanele.
Mihail Kogălniceanu, Introducție la Dacia literară
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat:
1. Explică sensul expresiei coloră locală în text.
2. Indică două reviste literare pe care Kogălniceanu le critică în text.
3. Menționează țelul pe care și-l propune revista.
4. Precizează cele trei surse de inspirație pe care Kogălniceanu le sugerează tinerilor scriitori.
5. Explică, în 30-50 de cuvinte, care este atitudinea criticului literar față de traduceri: Dorul imitației s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este mai ales covârșitoare în literatură. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea această manie ucigătoare a gustului original.
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi dacă spiritul național poate fi sau nu afectat de influențele altor țări, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Introducție, cât și la experiența personală sau culturală, având în vedere:
- Formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
- Utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (ortografie, punctuație și exprimare), așezarea în pagină, lizibilitate.
DOAR LA 5 SI LA B VA ROG
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
16
Răspuns:
Dureaza mai mult sa citesc aia
andreyjupanu233:
daca poti as aprecia sunt pamant la romana
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă