Question

Interpretand poezia ca pe un capitol introductiv intr-un basm sau o serie de basme (in ochii ei...toate basmele s-aduna),continuati povestea intrun text de maxim 2 pagini

Answer 1

     Craiasa din povesti ajunge la capatul rabdarii....vede ca nu are niciun rost sa astepte langa lacul cristalin, deoarece nimeni din cine vrea ea nu va veni la dansa. 
    Cand este pe cale sa plece,vede in zare un chi[p de inger care se apropie incet de ea....fata se bucura nespus de mult si il asteapta nerabdatoare, stiind ca el va fi alesul inimii ei.
    Craiasa il zareste la cativa metri de ea, si porneste in fuga spre el.Il imbratiseaza si ii sare la piept cu sufletul plin de bucurie si speranta ca nu va mai fi singura.
    Baiatul exact la ea venise, si era bucuros sa ii fata corpul firav si fata fina si limpede plina de speranta.Daniel, caci ada il chema pe acel baiat, i-a povestit fetei despre calatoria lui pana la  dansa.I-a povestit despre foamea pe care a trebuit sa o rabde, de frigul peste catre a trebuit sa treaca si despre certurile cu sine , pe care inca nu a reusit  sa le dezbata si sa le incheie.
   Daniel si frumoasa craiasa au trait impreuna clipe de neuitat, insa fata simtea ca baiatul nu este ceea ce ea si-ar dori de la viata.Simtea ca acesta nu ii poate oferi o viata ca in paradis, dar nu ii putea spune.Astfel, si ea purta in minyte si suflet lupte grele.
   Dupa cateva luni, baiatul isi face curaj si ii cere mana.Craiesei ii este rusine sa refuze, si accepta, crezand ca va fi bine,  cum si-ar dori, magic.
   Cei doi au facut o nunta de vis, iar fata a fost mandra de decizia ei.Dupa nunuta, simtea  ca Daniel este mult mai schimbat decat inainte.Craiasa era fericirta iun bratele lui Daniel.
     Cei doi au trait o viata ca in povesti si poate ca mai traiesc si acum...


 
   

Answer 2

Era ea o ființă în lumina lunii . Dar speriată de razele zilei se ascunse , după crengile împletite de frigul nopții . Și după ce soarele se ascunse după nori , ea aruncă o privire spre cerul supărat , părea că avea să răbufnescă în cioburi mici de apă și urlete îngrozitoare , însă o lumină orbitoare brăzdă cerul . Ochii ei erau uimiți , nu mai văzuse cerul așa de supărat , oare cu ce greșise ? Parcă acum și din ochii ei începeau să curgă mici dâre de apă , dar nu , ea era doar speriată .
Acum și lacul se spărgea în bucăți , chipul ei se unduia după dansul ploii .