Question

Interpretati actul al-2-lea , scena 2 din Romeo si Julieta.

Answer 1

Romeo: De răni fac haz cei nerăniți cândva(Julieta se ivește la o fereastră de sus)Dar ce lumină-acolo-n geam răsare ?
Sunt zorii, da, și Julieta-i soare !
Te-nalță, soare, și răpune luna
Pizmașa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmașă;
Verzui și stins e straiu-i de vestală,
Și-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domnița mea, iubirea mea !
O, dac-ar ști că este !
Vorbește, totuși fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbește mie.
Doi aștri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemați aiurea, roagă ochii ei,
Să scapere-n tării până s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i ? Stelele-s la ea ?
Nu, aștrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opaiț ziua ! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, și-l sprijină în mână...
O, cum de nu-s pe mâna ei mănușă,
Să-i mângâi eu obrazul !Julieta: Ah !Romeo: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere ! căci tu
Ești slava astei nopți, plutind de-asupra-mi
precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, ațintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Și pânp-n miezul bolții lopătează.Julieta: Romeo, ah ! de ce ești tu Romeo ?
Te leapădă de nume și de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Și-am să mă rup de-ai mei, de Capuleți.Romeo (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?Julieta: Doar numele ce-l porți îmi e dușman.
Și chiar de n-ai fi Montague, tu ești
Tot tu. Ce-nseamnă Montague ? Nici braț
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ți !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur și drag rămâne
Și-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, și în schimb
Pe mine ia-mă toată.Romeo: fac cum spui
”Iubite” zi-mi, și mă botez din nou;
Și nu mai voi în veci să fiu Romeo.Julieta: ce om ești tu, ce-ascuns în manta nopții
Dă buzna-n taina mea astfel ?Romeo: Pe nume
Nici eu nu știu a-ți spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ți-i vrăjmaș; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăți l-aș face.Julieta: Nici n-am sorbit o sută de cuvinte
Din gura ta, și glasul ți-l cunosc;
Nu ești Romeo , nu ești Montague ?Romeo: Niciunul, preafrumoaso, de-i urăști.Julieta: Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce ?
Zid înalt livada are, greu să-l sari,
Și locu-nseamnă moarte pentru tine
De te-ar găsi vreun consângean de-al meu.Romeo: Pe-a dragostei aripi sărit-am zidul
Căci nu-i în calea dragostei zăgaz:
Ea tot ce poate face se-ncumete,
Deci nu-mi sunt stavili consângenii tăi.Julieta: De te-ar zări cumva, te-ar și ucide.Romeo: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii
Cât douăzeci de spade de-ale lor
Privește-mă duios și sunt păzit.Julieta: Cu nici un preț n-aș vrea să fii văzut.Romeo: De ochii lor m-ascund sub manta nopții
Și prins m-aș da de-aș ști că nu ți-s drag;
Să-mi curme viața ura lor mai bine,
Decât fără iubirea-ți, moartea-nceată.Julieta: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?Romeo: Iubirea m-a-mboldit întâi să caut;
Ea datumi-a povăț, eu ochi i-am dat,
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât țărmu-acela fără de sfârșit
Scăldat de marea cea mai depărtată,
Pornire-aș să găsesc așa comoară.Julieta: De nu mi-ar pune noaptea văl pe față,
Obrazu-mi feciorește-ar rumeni
De cele ce ți-am spus în noaptea asta,
Mult, mult aș vrea să fiu cuviincioasă,
Să-ntorc ce-am zis: adio, cuviință !
Mă îndrăgești ? Vei spune ”da”, știu bine
Și-am să te cred: dar dacă juri, poți face
Strâmb jurământ; de calpii-ndrăgostiți,
Se spune, Zeus râde, O, Romeo
Iubite, de iubești, s-o spui cinstit:
Ci pradă lesne prinsă de mă crezi,
Mă-ncrunt și rea mă fac, ne-nduplecată,
Ca tu să mă câștigi; altminteri nu !
Sunt, chipeș Montague, prea-ndrăgostită
Și poate ușurică mă socoți;
Dar, crede, mai statornică voi fi
Decât șireata ce se-arată dârză.
Mai dârză, știu, se cuvenea să fiu,
Dar ce-auziși, cât nu știam c-asculți,
E dragostea-mi curată. Deci să-mi ierți,
N-a fost doar toana unui dor fugar
Destăinuit, așa, de bezna nopții.Romeo : Domniță, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe imii toți din preajmă...Julieta: O, nu jura pe lună; luna-și schimbă
Rotundul chip în fiecare lună
Și nu te vreau ca ea de nestatornic.Romeo: pe ce să jur ?Julieta: Să nu te juri deloc;
Sau dacă vrei, pe dulcea ta făptură -
Pe zeul păgânei mele jură
Și-am să te cred.
Sper ca te-am ajutat!Imi dai coronita?