interviu cu melcii VA ROG SA FIE FRUMOS
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Ionel se afla in gradina. A plouat proaspat si peste tot se afla melci.
Ionel ii necajeste iar aceastia sunt foarte speriati. Fiind un copil cu imaginatie bogata da drumul imaginatiei sa zburde.
Cum e sa fiti melci doamnelor si domnilor?
E foarte rau ! Oamenii sunt mari si puternici iar noi mici si slabi! Ne putem apara doar cu acesta cochilii.
Cum e sa stati intr-o cochilie ?
E calsuros dar intunecos!
Interviul e intrerupt de mama sa care il cheama la masa.
Ce e cu asta
– Copii, haideţi şi vă aşezaţi aici, pe muşchiul acesta moale. Eu ştiu
de ce pădurea aceasta e deosebită, dacă doriţi vă povestesc şi vouă.
Atît aşteptară puştanii, se aşezară comod pe muşchi şi, cu guriţele
deschise şi ochii măriţi de plăcere erau gata să asculte povestea. Doar
teama aceea nefirească îi făcea să mai tragă cu coada ochiului spre
desişuri.
de ce pădurea aceasta e deosebită, dacă doriţi vă povestesc şi vouă.
Atît aşteptară puştanii, se aşezară comod pe muşchi şi, cu guriţele
deschise şi ochii măriţi de plăcere erau gata să asculte povestea. Doar
teama aceea nefirească îi făcea să mai tragă cu coada ochiului spre
desişuri.
Auziţi! Demult, tare demult, cînd arborii aceştia erau mici copăcei abia
însămînaţi de mîinile îngerilor, trăia aici o familie de oameni
cumsecade. Se hrăneau din roadele pămîntului şi mulţumeau lui Dumnezeu
pentru ziua adăugată vieţii. Aveau şi doi copilaşi, aşa ca voi, o fetiţă
şi un băieţel. Ei se jucau toată ziua cu vietăţile din pădure, cu
ursuleţii, vulpile, veveriţele, pisicile sălbatice şi cu toate păsările
frumos colorate. (-Şi cu şerpii se jucau? întrerupse aici un copil
însămînaţi de mîinile îngerilor, trăia aici o familie de oameni
cumsecade. Se hrăneau din roadele pămîntului şi mulţumeau lui Dumnezeu
pentru ziua adăugată vieţii. Aveau şi doi copilaşi, aşa ca voi, o fetiţă
şi un băieţel. Ei se jucau toată ziua cu vietăţile din pădure, cu
ursuleţii, vulpile, veveriţele, pisicile sălbatice şi cu toate păsările
frumos colorate. (-Şi cu şerpii se jucau? întrerupse aici un copil
–Nu,
pe atunci nu erau şerpi, nici alte animale răutăcioase).
Nimic nu le putea strica bucuria, fericirea se citea în zîmbetele lor
frumos colorate. Cînd părinţii aveau de lucru, copiii cu mare bucurie le
săreau în ajutor. Culegeau fructe, legume, dădeau de mîncare animalelor
de curte.
pe atunci nu erau şerpi, nici alte animale răutăcioase).
Nimic nu le putea strica bucuria, fericirea se citea în zîmbetele lor
frumos colorate. Cînd părinţii aveau de lucru, copiii cu mare bucurie le
săreau în ajutor. Culegeau fructe, legume, dădeau de mîncare animalelor
de curte.
Dar, într-o zi, cum se jucau ei în pădure, băieţelul călcă din greşeală
pe un melc. Auzind trosnetul cochiliei şi văzînd că melcul e pe moarte,
copilul îl luă în braţe şi începu să plîngă. Lacrimile căzură peste
melcul zdrobit şi acesta începu să îşi revină. Din fiecare lacrimă ce îl
atingea crescu o mică bucăţică de crustă, fiecare de altă culoare. Şi
melcul acela, acum frumos colorat, începu să vorbească.
pe un melc. Auzind trosnetul cochiliei şi văzînd că melcul e pe moarte,
copilul îl luă în braţe şi începu să plîngă. Lacrimile căzură peste
melcul zdrobit şi acesta începu să îşi revină. Din fiecare lacrimă ce îl
atingea crescu o mică bucăţică de crustă, fiecare de altă culoare. Şi
melcul acela, acum frumos colorat, începu să vorbească.
Era stăpînul melcilor, cel care aducea ploaia şi fulgerele. Toate
vieţuitoarele îi erau recunoscătoare, chiar şi iarba cea verde ce se
îndestula din apa adusă de melci. Dar toate se temeau pe de o parte.
Cînd melcul era furios fulgerele şi trăsnetele loveau pădurea, focurile
se aprindeau peste tot şi numai ploaia putea să oprească dezastrul. Iar
ploaia stătea tot în puterea melcului.
Şi, ţopăind în mîna copilului, melcul îi lăsă o dîră colorată precum
curcubeul, apoi se pierdu în pădure.
vieţuitoarele îi erau recunoscătoare, chiar şi iarba cea verde ce se
îndestula din apa adusă de melci. Dar toate se temeau pe de o parte.
Cînd melcul era furios fulgerele şi trăsnetele loveau pădurea, focurile
se aprindeau peste tot şi numai ploaia putea să oprească dezastrul. Iar
ploaia stătea tot în puterea melcului.
Şi, ţopăind în mîna copilului, melcul îi lăsă o dîră colorată precum
curcubeul, apoi se pierdu în pădure.
– Tata, unde ai văzut melc să ţopăie? Începură să rîdă cu gura la urechi
şi se afundară în pădure. E o minciună gononată, ba nu, e o poveste, ba
nu, ne-a păcălit.
Deodată se opriră şi făcură semn discret cu degetul.
– Uite aici. De după o frunză se vedea un melc mare şi maroniu. Cu
oarecare teamă copiii întinseră mînuţele către el.
– Bau! Le făcu tata şi ţîşniră ţipînd în toate direcţiile.
şi se afundară în pădure. E o minciună gononată, ba nu, e o poveste, ba
nu, ne-a păcălit.
Deodată se opriră şi făcură semn discret cu degetul.
– Uite aici. De după o frunză se vedea un melc mare şi maroniu. Cu
oarecare teamă copiii întinseră mînuţele către el.
– Bau! Le făcu tata şi ţîşniră ţipînd în toate direcţiile.
Apoi începu să plouă. Cînd se urcară în maşină se auzi primul tunet.
Copiii stăteau cuminţi pe bancheta din spate şi priveau palmele. Pe ele
cîte o dungă sidefie sclipea în culorile curcubeului.
Copiii stăteau cuminţi pe bancheta din spate şi priveau palmele. Pe ele
cîte o dungă sidefie sclipea în culorile curcubeului.
cum?
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
aceasta nu e ca toate pădurile.
– Cum, nu e ca toate pădurile? Întrebară copiii în cor.
– Ssst! Tăceţi, ascultaţi, auziţi freamătul melcilor?
Copiii se aşezară pe iarbă încercînd să prindă în urechiuşe freamătul de
care le era teamă. Dar curiozitatea le dădea tîrcoale, aşa că şopteau
între ei.
Tata zîmbea pe sub mustaţă, aşa cum numai el ştie să o facă. Şi, mai
scărpinîndu-se în cap, mai lovind cu piciorul cîte o piatră sau un
vreasc, se gîndea la povestea ce urmează.