Intr-o compune in care sa demonstrezi ca Praslea cel voinic si merele de aur este un basm.
Va roggggg frumos!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Opera "Prâslea cel voinic și merele de aur" poate fi considerată pe drept cuvânt un basm, specie a genului epic în proză, narațiune populară în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe seama unor personaje cu puteri supranaturale, unele reprezentând binele, altele răul, binele învingând întotdeauna răul.
În primul rând, o trăsătură specifică speciei basm o constituie respectarea unei formule epice standardizate care este reprezentată prin formulele inițială ("A fost odată ca niciodată "), mediană (" Și-nainte cu poveste, că d-aicea mult mai este") și finală ("Și încălecai pe-o șea și vă spusei povestea așa"). Se poate observa că prin prezența formulei inițiale se sugerează un timp imprecis, vag, greu de precizat (adverbul "odată"), la fel cum este și spațiul derulării întâmplărilor, pendulând între" tărâmul nostru" și "tărâmul celălalt", subliniind nedeterminarea.
În al doilea rand, prezența întâmplările fantastice puse pe seama unor personaje cu puteri supranaturale angrenate în confruntarea dintre bine și rău, toate sunt evidențiate prin prisma apariției eroului de basm, Prâslea. Acesta apare în ipostaza de erou salvator, reușind să ducă mere din mărul de aur, tatălui său, iar apoi sa pornească pe urmele hoților, zmeii, pe care îi înfrânge dând dovadă de puteri fantastice, salvând fetele, intuind ura fraților, întorcându-ne și angajându-se la un argintar, după care își dorește identitatea. Așadar în toate acțiunile intreprinse de erou este prezent fantasticul (metamorfozarea în foc, zborul cu zgripsoroaica, dialogul cu un corb, etc.)
În concluzie, opera dată are toate trăsăturile definitorii ale basmului în care realul se împletește cu fabulosul, în necesitatea impunerii unor norme morale.
În primul rând, o trăsătură specifică speciei basm o constituie respectarea unei formule epice standardizate care este reprezentată prin formulele inițială ("A fost odată ca niciodată "), mediană (" Și-nainte cu poveste, că d-aicea mult mai este") și finală ("Și încălecai pe-o șea și vă spusei povestea așa"). Se poate observa că prin prezența formulei inițiale se sugerează un timp imprecis, vag, greu de precizat (adverbul "odată"), la fel cum este și spațiul derulării întâmplărilor, pendulând între" tărâmul nostru" și "tărâmul celălalt", subliniind nedeterminarea.
În al doilea rand, prezența întâmplările fantastice puse pe seama unor personaje cu puteri supranaturale angrenate în confruntarea dintre bine și rău, toate sunt evidențiate prin prisma apariției eroului de basm, Prâslea. Acesta apare în ipostaza de erou salvator, reușind să ducă mere din mărul de aur, tatălui său, iar apoi sa pornească pe urmele hoților, zmeii, pe care îi înfrânge dând dovadă de puteri fantastice, salvând fetele, intuind ura fraților, întorcându-ne și angajându-se la un argintar, după care își dorește identitatea. Așadar în toate acțiunile intreprinse de erou este prezent fantasticul (metamorfozarea în foc, zborul cu zgripsoroaica, dialogul cu un corb, etc.)
În concluzie, opera dată are toate trăsăturile definitorii ale basmului în care realul se împletește cu fabulosul, în necesitatea impunerii unor norme morale.
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Germana,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă