Question

„Intr-o searăde la inceputul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânar de
vreo optsprezece ani, Imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre
strada Sfinții Apostoli cu un soi de valiză în mând, nu prea mare, dar desigur foarte grea.
fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mană într-alta. Strada era pustie și intunecată şi, în
ciuda verii, in urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare ca o pădure.
Intr-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci batrani, ca de
altfel îndeobşte curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri
egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevazut, şi numai intunecarea şi reaprinderea
unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer.
Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scruand, acolo unde lumina slabă a felinarelor
îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagra fi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt
militar, iar gulerul tare şi foarte înalt si sapca umflată fi dădeau un aer bärbătesc şi elegant.
Fata fi era însă juvenila şi prelungă, aproape feminina din pricina şuviţelor mari de par ce-i
cadeau de sub sapca, dar coloarea maslinie a obrazului şi tăietura clinică a nasului
corectau printr-o notâ voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un
trotuar pe altul in căutarea unui anume numar, se vedea că nu cunoştea casa pe care o
ciuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau
stinse sau ascunse in mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această
obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casă nu era prea înaltă şi aproape nici
una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (opea
indeobşte a zidarilor italieni), maimea neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma
scunda a cladirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane
greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca
varul, și ușcăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatura
în moloz a unei strazi italice. In apropierea mănăstirii si peste drum de ea, o casă cu
ferestre înalte era încă luminata. In fata ei staționa o trâura luxoasă cu doi cai albi,
înăuntrul căreia dormea, cu capul jn piept şi cu hâțurile in manā, un birjar gros,
înfăşurat în tipicul veşmânt lung și încrețit de catifea."
Cerință:
Gasiți câmpurile semantice următoarelor cuvinte:
Fenomene naturale:
casa:
Corp uman:
localitate:
veşmânt:

Answer 1

fenomene ale naturii : ninsoare , ploaie , însorit

casa : acoperis, podea , camere , usa , fereastra

corp uman : mana , picior , cap , ochi , umăr, nas

localitate : braila , galați, brasov