Într-o zi, Nastratin Hogea, cearta c-un vecin avand,
Fuse tras la judecata, pentru dansul jalba dand;
Nastratin plecand sa mearga spre a se înfaţişa,
Baga-n san un pietroi mare şi se-nfaţişa aşa;
Cand paratorul de dansul spunea cate îi placea,
Nastratin pe taina sanul îşi arata şi tacea.
Judecatorul vazandu-l ca îşi batea sanul plin,
Toata dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
Dupa ce jeluitorul fu d-aci afara dat,
Zise lui Nastratin Hogea: – Scoate ce mi-ai aratat;
El scoţand îndata piatra, o puse cu cinste jos
Şi se trase la o parte, cu chip prea politicos.
– Dar ce este asta ? zise judecatorul batran;
– Este darul, el raspunse, ce ţi-l aratam în san. DE POVESTIT INTAMPLAREA
Răspunsuri la întrebare
,, Năzdrăveniile lui Nastratin Hogea" - Anton Pann
Povestire
Din scrierea lui Anton Pann, cititorul află despre păţania unui vecin cu Nastratin Hogea.
Vecinul îl dă în judecată pe Nastratin.
Amândoi trebuie să se-nfăţişeze la judecător. Pârătorul, vecinul, îşi expune cu toată tăria necazul datorat lui Nastratin.
El, Nastratin, se bate uşor pe pieptul prea mare de câte ori vecinul povesteşte năcazul.
Judecătorul aude jalea unuia, dar vede şi gestul celuilalt.
În final, judecătorul face dreptate: Nastratin Hogea iese nevinovat.
Judecătorul rămas doar cu Nastratin îl îndeamnă să scoată de sub cămaşă ceea ce mereu arăta. Cu prefăcută politeţe dă spre lumina judecătorească un bolovan. Judecătorul rămâne uimit de ,, dar”.
Astfel, Nastratin a păgubit doi: vecin şi judecător.
Vorba din bătrâni: ,, Mintosul promite şi prostul trage nădejde!”