Question

Iubite amice, Azi te pui în tren la 9 seara, după ce ai prânzit bine la 'Hugues' sau la 'Brofft', arăți tichetul
conductorului care vine și ți-l timbrează cu cleștele, fumezi o țigară, două până la Ploiești; acolo îți bei
ceaiul în ticnă, te întorci în vagon, apoi te înfășuri bine în tartan, îți pui paltonul căpătâi, te lungești pe
canapeaua de catifea roșie sau în vagonul-pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și, la opt dimineața, te
deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte, cu un kipfel, două, și 17 ceasuri, minut cu minut, după ce ai plecat
din București, te găsești transportat pe malul îmbalsamat al Bahluiului, în fosta capitală a fostului principat
al Moldovei, unde ajungi dormit, mâncat și odihnit. Călătoria, mâncare cu bacșiș cu tot, te-a costat 80 de
franci. Ei, vezi, acum 40 de ani nu era așa.
Îmi aduc aminte că odată plecam din București spre Moldova:
După mai multe vizite pe la vornicie, la postelnicie, la agie, la casa poștei, alergături cari au dăinuit
vreo zece zile, într-o vineri, în sfârșit, pe la orele 3 d.a., trosc, pleosc, intră în curte opt cai cu doi surugii,
precedați de un ceauș călare. Cât te ștergi la ochi înșirase caii, câte doi-doi la trăsură, un fel de brișcă ușoară,
s-o duci cu un cal; într-o clipă eram la capul Podului Târgului de Afară, Bariera Moșilor de astăzi; chiuiau și
plesneau surugii pe ulițele Bucureștiului de ridicau lumea în picioare, bărbați și femei alergau la uși și la
ferestre ca să vadă cine trece.
a streajă, un fel de logofăt în scurteică lungă de pambriu verde se arată înaintea cailor.
– Ho, ho! și oprește trenul; cine sunteți dumneavoastră? mă întreabă, apropiindu-se cu șapca în mână de ușă
trăsurei.
– Sunt cutare, îi răspund eu declinându-mi numele și pronumele.
Căpitanul de barieră scosese un petic de hârtie din buzunar și însemna cu creionul zisele mele, muind vârful
creionului de plumb pe limbă la fiecare literă.
– Și unde mergeți dumneavoastră?
– La Iași.
– Să nu fie peste graniță?
– În Moldova.
– Dar pasaport aveți?
Scot pasaportul și i-l arăt; căpitanul mi-l ia din mână, se uită la dânsul, îl mai întoarce, șoptește ceva cu
secretarul său, apoi intră amândoi în cancelarie, de unde ies după o jumătate de ceas cu pana după ureche și
îndoind pasaportul pe cute mi-l înapoiază cu cuvintele:
– Să umbli sănătos, coconașule!
La barieră se isprăvise caldarâmul și o luam pe șleau cu roatele în noroi până la bucea, caii la pas și surugiii
croindu-le cu bicele la dungi beșicate pe spinare.
După patru ore de răcnete și înjurături, cruci și răscruci, sfinți și evanghelii, pe la opt seara intram în curtea
poștei de la Șindrilita; picioarele cailor pocneau de câte ori ieșeau din noroiul gros, cleios și adânc. Făcusem
16 kilometri.
Acolo, după ce m-am rugat și m-am certat vreo două ceasuri cu căpitanul de poște, cu căpităneasa și cu
ceaușul, mi s-a dat de hatâr un surugiu cu șase cai în loc de opt scriși în podorojnă; și pe când se ridica
luceafărul de ziuă eram la Movilița, altă poștă. Aici, refuz complet de a mă porni înainte, argumentul
căpitanului era convingător.
– Cum să-ți dau cai, domnule, păcatele mele, că aștept din ceas în ceas să pice curierul rusesc de la Țarigrad;
și cu omul împărătesc nu e de glumă, că-i știu păpara!
Iată-mă dar oprit în drum, Domnul știe cât. (Ion Ghica, O călătorie de la București la Iași înainte de 1848)
*tartan- șal, pled; * vornicie- clădirea în care vornicul își exercita funcția; *surugiu- vizitii care conduceau
diligențele; ceauș- funcționar public; logofăt- boier; pambriu- stofă de lână; șleau – fiecare dintre cele două
curele care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței; podorojnă – ordin scris pentru a i se
pune cuiva la dispoziție cai de poștă.
1. Explică sensul expresiei i știu păpara. 6p
2. Indică în ce constă confortul călătoriei cu trenul, așa cum reiese din textul dat.6p

3. Menționează motivul pentru care Ion Ghica poate compara cele două moduri de a călători.6p
4. Precizează opinia lui Ion Ghica față de călătoria din urmă cu 40 de ani, așa cum reiese din
fragmentul următor: Acolo, după ce m-am rugat și m-am certat vreo două ceasuri cu căpitanul de
poște, cu căpităneasa și cu ceaușul, mi s-a dat de hatâr un surugiu cu șase cai în loc de opt scriși în
podorojnă; și pe când se ridica luceafărul de ziuă eram la Movilița, altă poștă. Aici, refuz complet de
a mă porni înainte, argumentul căpitanului era convingător. 6p
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a lui Ion Ghica rezultată din episoadele celor doua calatorii

Answer 1

Răspuns:

1.naravurile

2.mai puțini bani cheltuiți

3.cel cu caruta-nu se poate odihni

-cel cu trenul-e mâncat și odihnit

4.calatoria era o pierdere de nervi și bani.

5.mofturos , rang inalt